Cuvinte care rimează cu "matur": (vezi și mătur)

Sus

Rime de gradul 1:

prematur imatur imprimatur

Sus

Rime de gradul 2:

satur deleatur

Sus

Rime de gradul 3:

alătur înlătur mătur contur vultur vântur tur flutur scutur zvântur despătur retur taftur fluștur delătur cătur

Sus

Rime de gradul 4:

jur aur dur asigur singur bucur sigur mur pur tulbur graur abur sur obscur procur îndur cutremur mercur mugur nesigur nur bur taur cusur ungur fur șnur tezaur murmur cur înjur ciur împrejur desigur țurțur laur chiabur centaur maur tremur bour balaur augur învolbur conjur impur înconjur tambur azur samur trubadur faur femur susur prapur zmeur presur grangur ajur abajur mahmur abjur condur pandur bonjur clarobscur picur bulgur huzur plaur calambur sperjur silur velur dinozaur minotaur cangur telur kieselgur gudur zgrunțur îmbucur topinambur buhur sejur ciuciur turbobur sabur cobur zur încur brontozaur zurzur tandur ceambur mascur extradur ogur caciur păliur pelur semiobscur hipocentaur cenur liur oxiur plesiozaur branhiozaur ghiaur ceamur mezozaur ihtiozaur bucentaur stegozaur pagur prour mazur muhur căciur microdur faurmaur dimprejur permendur primprejur magnadur vur

Sus

Definiții din DEX:

MATÚR, -Ă, maturi, -e, adj. Ajuns la o deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); cu judecată, cu experiență. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care dovedește judecată adâncă, serios, chibzuit; p. ext. profund. [Acc. și: mátur] – Din lat. maturus, it. maturo.

MĂTURÁ, mắtur, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A curăța o suprafață de praf, de gunoi etc. cu mătura (1); a strânge, a îndepărta praful, gunoiul etc. cu mătura. ♦ Tranz. A atinge în trecere. 2. Tranz. P. anal. (Despre vânt, ape) A purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a străbate cu repeziciune o suprafață, îndepărtând totul din cale. 3. Tranz. Fig. A înlătura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azvârli, a goni. – Din mătură.

MATÚR ~ă (~i, ~e) 1) (despre organisme, fiinţe) Care se află în stare de dezvoltare deplină; ajuns în faza de maturitate; adult. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care denotă profunzime şi maturitate; cu înţelepciune profundă şi serioasă. Om ~. Judecată ~ă. /<lat. maturus, it. maturo

A MĂTURÁ mătur tranz. 1) (case, străzi, drumuri etc.) A face să fie curat (strângând gunoiul cu mătura). 2) fig. (persoane) A da afară dintr-un loc; a izgoni; a alunga; a goni; a fugări. 3) (obiecte) A înlătura complet de pe o suprafaţă. /Din mătură

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

MATÚR adj. 1. adult, mare. (E de-acum om ~.) 2. (fig.) copt. (O minte ~.) 3. v. chibzuit.

MĂTURÁ vb. v. alunga, arunca, azvârli, depărta, goni, izgoni, îndepărta.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)