Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "matur": (vezi și mătur)
SusRime de gradul 1:
SusRime de gradul 2:
SusRime de gradul 3:
alătur
înlătur
mătur
contur
vultur
vântur
tur
flutur
scutur
zvântur
despătur
retur
taftur
fluștur
delătur
cătur
SusRime de gradul 4:
jur
aur
dur
asigur
singur
bucur
sigur
mur
pur
tulbur
graur
abur
sur
obscur
procur
îndur
cutremur
mercur
mugur
nesigur
nur
bur
taur
cusur
ungur
fur
șnur
tezaur
murmur
cur
înjur
ciur
împrejur
desigur
țurțur
laur
chiabur
centaur
maur
tremur
bour
balaur
augur
învolbur
conjur
impur
înconjur
tambur
azur
samur
trubadur
faur
femur
susur
prapur
zmeur
presur
grangur
ajur
abajur
mahmur
abjur
condur
pandur
bonjur
clarobscur
picur
bulgur
huzur
plaur
calambur
sperjur
silur
velur
dinozaur
minotaur
cangur
telur
kieselgur
gudur
zgrunțur
îmbucur
topinambur
buhur
sejur
ciuciur
turbobur
sabur
cobur
zur
încur
brontozaur
zurzur
tandur
ceambur
mascur
extradur
ogur
caciur
păliur
pelur
semiobscur
hipocentaur
cenur
liur
oxiur
plesiozaur
branhiozaur
ghiaur
ceamur
mezozaur
ihtiozaur
bucentaur
stegozaur
pagur
prour
mazur
muhur
căciur
microdur
faurmaur
dimprejur
permendur
primprejur
magnadur
vur
Sus
Sus
Definiții din DEX:
MATÚR, -Ă, maturi, -e, adj. Ajuns la o deplină dezvoltare (fizică și intelectuală); cu judecată, cu experiență. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care dovedește judecată adâncă, serios, chibzuit; p. ext. profund. [Acc. și: mátur] – Din lat. maturus, it. maturo.
MĂTURÁ, mắtur, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A curăța o suprafață de praf, de gunoi etc. cu mătura (1); a strânge, a îndepărta praful, gunoiul etc. cu mătura. ♦ Tranz. A atinge în trecere. 2. Tranz. P. anal. (Despre vânt, ape) A purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a străbate cu repeziciune o suprafață, îndepărtând totul din cale. 3. Tranz. Fig. A înlătura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azvârli, a goni. – Din mătură.
MATÚR ~ă (~i, ~e) 1) (despre organisme, fiinţe) Care se află în stare de dezvoltare deplină; ajuns în faza de maturitate; adult. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care denotă profunzime şi maturitate; cu înţelepciune profundă şi serioasă. Om ~. Judecată ~ă. /<lat. maturus, it. maturo
A MĂTURÁ mătur tranz. 1) (case, străzi, drumuri etc.) A face să fie curat (strângând gunoiul cu mătura). 2) fig. (persoane) A da afară dintr-un loc; a izgoni; a alunga; a goni; a fugări. 3) (obiecte) A înlătura complet de pe o suprafaţă. /Din mătură
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)MĂTURÁ, mắtur, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A curăța o suprafață de praf, de gunoi etc. cu mătura (1); a strânge, a îndepărta praful, gunoiul etc. cu mătura. ♦ Tranz. A atinge în trecere. 2. Tranz. P. anal. (Despre vânt, ape) A purta, a duce cu sine; a lua cu sine praful, gunoiul etc.; a străbate cu repeziciune o suprafață, îndepărtând totul din cale. 3. Tranz. Fig. A înlătura pe cineva sau ceva, a da la o parte; a alunga, a azvârli, a goni. – Din mătură.
MATÚR ~ă (~i, ~e) 1) (despre organisme, fiinţe) Care se află în stare de dezvoltare deplină; ajuns în faza de maturitate; adult. 2) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care denotă profunzime şi maturitate; cu înţelepciune profundă şi serioasă. Om ~. Judecată ~ă. /<lat. maturus, it. maturo
A MĂTURÁ mătur tranz. 1) (case, străzi, drumuri etc.) A face să fie curat (strângând gunoiul cu mătura). 2) fig. (persoane) A da afară dintr-un loc; a izgoni; a alunga; a goni; a fugări. 3) (obiecte) A înlătura complet de pe o suprafaţă. /Din mătură
Sus
Sinonime:
MATÚR adj. 1. adult, mare. (E de-acum om ~.) 2. (fig.) copt. (O minte ~.) 3. v. chibzuit.
MĂTURÁ vb. v. alunga, arunca, azvârli, depărta, goni, izgoni, îndepărta.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)MĂTURÁ vb. v. alunga, arunca, azvârli, depărta, goni, izgoni, îndepărta.