Cuvinte care rimează cu mănușă; rime cu mănușă
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "mănușă": (vezi și mănușa)

Sus

Rime de gradul 1:

mănușă pănușă depănușă
Sus

Rime de gradul 2:

cenușă găinușă albinușă
Sus

Rime de gradul 3:

ușă înăbușă păpușă cătușă gușă mătușă bătăușă căpușă tușă brândușă încătușă năbușă curelușă retușă țepușă ghidușă descătușă corcodușă căldărușă jucăușă urechiușă purcelușă sugușă nuielușă plușă debușă scorușă cățelușă țigăncușă mărgelușă mielușă cărărușă încălușă ulcelușă țencușă sușă vâlcelușă lușă muierușă spinărușă vergelușă vițelușă frâncușă
Sus

Rime de gradul 4:

înfățișă încrucișă cămașă pașă uriașă atașă urmașă strămoașă declanșă furișă slujbașă tovarășă meseriașă gogoașă detașă fișă cocoașă piezișă îngrășă îngroșă îmbrățișă îngrașă gingașă nișă etanșă nașă cireașă afișă planșă trișă lașă înfricoșă cornișă înduioșă reproșă codoașă părtașă fașă fățișă defrișă cocoșă platoșă broșă scămoșă avalanșă pișă gheboșă chiriașă tranșă costișă îngrețoșă revanșă cravașă nemeșă galeșă agrișă moașă învârtoșă nuntașă chezașă bogătașă înfășă înfașă branșă încețoșă poncișă manșă păgubașă cercetașă desfășă anclanșă desfașă pastișă învioșă bucșă decroșă tătăișă acroșă enoriașă pușcăriașă meșă bulucbașă făptașă însetoșă pleașă sacoșă depeșă bocșă malgașă clișă linșă împoncișă pălmașă măceașă eboșă vârșă leapșă guașă fantoșă pacișă nănașă coleașă creșă degroșă ricoșă bulibașă marșă bimbașă breșă câșă reanclanșă împlătoșă ghioșă brioșă harnașă postișă barbișă japșă subchiriașă ricșă baboșă îmbățoșă gheișă copărtașă simbriașă împăroșă înfrumoșă încârdoșă palplanșă descrucișă vânjoșă fleșă buciumașă flanșă autopastișă ciuvașă ispașă complotașă omucigașă prașă înscorțoșă împieptoșă delibașă ținutașă cașă romanșă contrafișă autodeclanșă refrișă harambașă dăunașă tulnicașă paravalanșă viermănoșă seișă gașă canișă ancoșă debranșă
Sus

Definiții din DEX:

MĂNÚȘĂ, mănuși, s. f. 1. Obiect de îmbrăcăminte confecționat din lână, tricot, piele, cauciuc etc., care acoperă mâinile, protejându-le. ◊ Expr. A umbla (sau a se purta) cu mănuși (cu cineva) = a avea o purtare plină de menajamente, de politețe, de îngăduință (față de cineva). A arunca (cuiva) mănușa = a provoca (pe cineva) la duel; p. gener. a provoca (pe cineva). A ridica mănușa = a primi provocarea (cuiva) la duel; p. gener. a primi provocarea (cuiva). 2. (Pop.) Mănunchi (1). 3. (Reg.; și ca termen tehnic în arheologie) Toartă (la oale, vase, căni). ♦ P. gener. Parte a unui obiect care servește pentru a prinde, a apuca, a strânge. [Var.: mânúșă s. f.] – Mână + suf. -ușă.

MÂNÚȘĂ s. f. v. mănușă.

MĂNÚŞ//Ă ~i f. 1) Obiect confecţionat din lână, din piele, care se îmbracă pe mână, acoperind-o până la încheietură (în scop protector). ~ cu degete. ~ de mireasă. ♢ A arunca cuiva ~a a) a chema la duel pe cineva; b) a provoca pe cineva. A ridica cuiva ~a a) a primi chemarea cuiva la duel; b) a primi provocarea cuiva. A umbla (sau a se purta) cu ~i cu cineva a avea o atitudine binevoitoare şi politicoasă faţă de cineva. 2) rar Parte a unui obiect (vas, instrument, uşă etc.) de care acesta este apucat pentru a putea fi manipulat; mâner. 3) rar Cantitate de plante cu tulpina subţire care poate fi cuprinsă cu mâna; mănunchi. [G.-D. mănuşii] /mână + suf. ~uşă

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

MĂNÚŞĂ s. 1. v. toartă, (reg.) baier. (~ a unui vas.) *2. (înv.) brânca. (Vechiul instrument de tortură numit ~.) 3. v. bată. 4. (TEHN.) (reg.) cotoi, mână, stâlpuşor. (~ la căruţă.) 5. (TEHN.) (reg.) mână, picior, popic, ţepuşă. (~ la sanie.)

MĂNÚŞĂ s. v. coarbă, cocârlă, fofează, leucă, mănunchi, măsea, mâner, schimbătoare.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.017s