Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "lega": (vezi și legă)
SusSubstantive care rimează cu "lega":
fuga
dunga
creanga
alga
orga
intriga
punga
striga
aga
draga
doaga
obliga
plaga
mămăliga
chinga
sluga
feriga
gluga
varga
ruga
veriga
vlaga
fraga
verga
targa
baliga
sociologa
buturuga
mârțoaga
strunga
biga
talanga
riga
falanga
pârloaga
liga
funga
cotiga
druga
cerga
ghioaga
zoologa
cega
braga
goanga
ganga
desaga
săpăliga
șaga
zvârluga
toga
vâzdoaga
egloga
zăloaga
seringa
teleaga
morga
balanga
ranga
beșleaga
sinagoga
șpaga
voga
speologa
bodega
cârneleaga
taiga
danga
răpciuga
viitorologa
giga
paragoga
stomatologa
păstruga
văiuga
zănoaga
stănoaga
spanga
hălăciuga
obsiga
virusologa
coverga
ștanga
piroga
pârga
saxifraga
carlinga
ciga
hârțoaga
antanagoga
urologa
dârloaga
venerologa
nuga
părânga
paparuga
bălăștioaga
seiga
teatrologa
droaga
traumatologa
textologa
baga
vulcanologa
toxicologa
viroaga
săpăluga
litarga
sfârloaga
exerga
tăpălaga
teuga
daga
coșmaga
ghijoaga
târsoaga
cvadriga
taga
ultracentrifuga
siga
butarga
baș-aga
SusVerbe care rimează cu "lega":
adăuga
larga
dunga
alunga
propaga
alega
nega
băga
câștiga
intriga
conjuga
alerga
striga
închega
draga
obliga
dezlega
subjuga
agrega
instiga
centrifuga
ruga
îndruga
dezagrega
divulga
îndelunga
naviga
delega
omologa
investiga
băliga
abroga
înjuga
renega
îmbelșuga
spumega
rumega
vărga
interoga
încovriga
fumega
droga
divaga
segrega
dialoga
iriga
încârliga
deroga
recâștiga
denega
proroga
aroga
relega
ignifuga
promulga
prodiga
cataloga
dejuga
diftonga
antologa
bârliga
subroga
leviga
purga
îmbârliga
abnega
monoftonga
expurga
închinga
reinteroga
monologa
păfuga
epiloga
tanga
înspumega
deschinga
dezverga
cucuriga
reînchega
SusAdjective care rimează cu "lega":
larga
nătânga
draga
slăbănoaga
centrifuga
pedagoga
biologa
hodoroaga
îndelunga
filologa
colega
omologa
murga
muzicologa
sociologa
geologa
psihologa
arheologa
fiziologa
cotonoaga
miloaga
astrologa
demagoga
zoologa
antropologa
ideologa
etimologa
ignifuga
speologa
prodiga
transfuga
bitanga
microbiologa
bacteriologa
meteorologa
viitorologa
entomologa
stomatologa
etnologa
pedologa
oftalmologa
paleontologa
virusologa
oncologa
bizantinologa
futurologa
neurologa
ginecologa
semasiologa
balcanologa
balneologa
oceanologa
anatomopatologa
ornitologa
parazitologa
grafologa
runologa
ontologa
africanologa
epidemiologa
urologa
agrobiologa
farmacologa
otorinolaringologa
radiologa
semitologa
venerologa
scientologa
dendrologa
embriologa
hipologa
ihtiologa
glaciologa
cosmologa
ecologa
sinologa
ftiziologa
alergologa
hematologa
micologa
semiologa
paremiologa
fonologa
gerontologa
dermatologa
hidrologa
cardiologa
teatrologa
merceologa
muzeologa
climatologa
traumatologa
frazeologa
textologa
lexicologa
odontologa
vulcanologa
endocrinologa
laringologa
toxicologa
dialectologa
gastroenterologa
osteologa
reumatologa
erpetologa
potamologa
sexologa
metrologa
asiriologa
psihopatologa
paleoantropologa
agrometeorologa
agrogeologa
ultrademagoga
paleoetnologa
SusAlte cuvinte care rimează cu lega:
fuga
nătânga
plaga
ga
hodoroaga
baliga
braga
balanga
giga
yoga
saxifraga
omega
saga
malaga
virga
benga
inga
conga
auriga
drânga
Sus
Sus
Definiții din DEX:
LEGÁ1, leg, vb. I. I. Tranz. 1. A împreuna, a uni strâns (printr-un nod, o fundă) capetele de sfoară, de ață, de sârmă, de lanț etc. (astfel încât să formeze un tot). ◊ Expr. A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face economii, a deveni (mai) econom. 2. A închide la gură un sac, o pungă, o boccea etc., adunând marginile și înnodându-le sau petrecând în jurul lor o sfoară ale cărei capete se înnoadă; a strânge, a împacheta un obiect sau un material într-o învelitoare (basma, sac, pungă etc.) și a o închide în felul arătat. ◊ Expr. A lega paraua cu zece noduri = a fi zgârcit. ♦ A uni diferite lucruri într-un mănunchi, într-un tot (prinzându-le laolaltă). ◊ Expr. (Pop.) A (nu) lega două în trei = a (nu) pune la o parte ceva din câștigul obținut. 3. A fixa, a strânge ceva cu o funie, cu un șiret etc. ca să nu se desfacă sau să nu se clatine. ♦ A strânge cu un cerc piesele care alcătuiesc un obiect pentru a realiza un tot. 4. A prinde una de alta foile unei cărți și a-i pune scoarțe; a broșa, a cartona; p. restr. a coperta. II. 1. Tranz. A prinde, a agăța, a atârna un obiect de altul cu ajutorul unei frânghii, a unui lanț etc. 2. Tranz. Fig. A înlănțui între ele sunete sau cuvinte pentru a vorbi. 3. Tranz. A stabili o legătură între două puncte (îndepărtate) în spațiu sau în timp. ♦ (Tehn.) A stabili o legătură între două elemente ale unei instalații sau între o instalație și o sursă de forță (care-i asigură funcționarea). 4. Tranz. și refl. Fig. A (se) înfiripa sau a (se) stabili relații (din punctul de vedere al ideilor, al sentimentelor). ♦ Refl. A se ocupa cu râvnă de ceva, a simți un mare atașament pentru o anumită preocupare, meserie. 5. Refl. Fig. A plictisi pe cineva (căutând ceartă); a se agăța de cineva. III. Tranz. 1. A imobiliza pe cineva cu ajutorul unei frânghii, al unui lanț etc.; a pune în lanțuri, în fiare; a înlănțui, a încătușa. ◊ Expr. Nebun de legat = a) nebun furios; b) persoană care se poartă ca un nebun. A lega pe cineva de mâini și de picioare = a împiedica pe cineva să acționeze. A lega limba (sau gura) cuiva = a împiedica pe cineva să vorbească. (Refl.) A i se lega limba = a nu mai putea vorbi sau a vorbi cu mare greutate. A i se lega picioarele = a nu mai putea umbla sau a umbla cu mare greutate. 2. A prinde un animal (de ceva) cu ajutorul unei legături pentru a-l împiedica să fugă; a priponi. IV. Fig. 1. Refl. A se obliga să facă ceva; a se angaja, a se îndatora. 2. Tranz. (În superstiții și în basme) A opri, a împiedica de la ceva prin vrăji. V. Tranz. și refl. A(-și) înfășura sau a(-și) acoperi o parte a corpului (reînnodând, prinzând); spec. a (se) pansa, a (se) bandaja. ◊ Expr. (Tranz.) A lega la ochi pe cineva = a înșela pe cineva. (Refl.) Fiecare se leagă unde-l doare = fiecare își cunoaște greutățile proprii. A se lega la cap (când nu-l doare) = a-și crea complicații inutile. VI. 1. Intranz. (Despre plante) A face rod; a rodi. 2. Refl. și intranz. (Despre sosuri, dulcețuri etc.) A se îngroșa, a se închega. – Lat. ligare.
LEGÁ2, leghez, vb. I. Tranz. (Înv.) A lăsa ceva prin legat2, prin testament; a testa1. – Din fr. léguer, lat. legare.
A LEGÁ1 leg 1. tranz. 1) (capetele unei sfori, funii etc.) A uni printr-un nod, formând un întreg; a înnoda. 2) (saci, pungi etc.) A înfăşura cu o sfoară, strângând marginile; a închide la gură (cu ajutorul unei sfori). ♢ ~ băierile (de) la pungă a reduce cheltuielile, făcând economii. ~ paraua cu zece noduri a face economii exagerate. 3) (capetele unei boccele) A înnoda cruciş. 4) (obiecte) A uni împreună (cu ajutorul unei sfori), formând un mănunchi. ~ snopi. 5) (obiecte) A fixa (de ceva) cu ajutorul unei funii, al unui şiret etc. 6) (piese ce alcătuiesc un obiect) A strânge laolaltă (cu ceva), constituind un tot. 7) (foile tipărite) A uni cosând împreună, prevăzând cu o copertă; a broşa. 8) (lucruri) A uni printr-un raport logic sau funcţional. 9) (puncte îndepărtate în spaţiu sau în timp) A pune în raport unul cu altul. 10) (sunete ale vorbirii, cuvinte) A articula, unind între ele şi formând lanţul vorbirii. 11) (relaţii) A face să se nască. ~ dragoste. 12) (persoane) A pune în lanţuri; a fereca; a înlănţui. ♢ ~ burduf (sau butuc, cobză) a lega foarte strâns, imobilizând. ~ de mâini şi de picioare a) a imobiliza; b) a împiedica să acţioneze. ~ limba (sau gura) cuiva a reduce la tăcere (pe cineva). 13) (animale) A prinde de ceva (cu o funie sau cu un lanţ), împiedicând să fugă. 14) (părţi ale corpului rănite) A înfăşura strâns (cu un bandaj); a pansa; a bandaja. ♢ ~ la ochi a înşela. 15) (în superstiţii) A opri prin vrăji, farmece. 2. intranz. (despre plante) A fi în faza când începe să dea rodul. /<lat. ligare
A LEGÁ2 leg tranz. jur. (bunuri, succesiuni) A lăsa drept moştenire prin legat; a testa. /<fr. leguer, lat. legare
A SE LEGÁ mă leg intranz. 1) A-şi lua obligaţia (să facă ceva); a se angaja; a se obliga. ~ prin jurământ. 2) A se apropia sufleteşte (de cineva sau de ceva); a se ataşa. 3) A avea pretenţii (faţă de cineva), atacându-l şi cerând socoteală; a se agăţa (de cineva). 4) (despre dulceţuri, sosuri etc.) A deveni mai dens, fiind într-o stare intermediară dintre cea lichidă şi cea solidă; a se îngroşa. /<fr. leguer, lat. legare
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)LEGÁ2, leghez, vb. I. Tranz. (Înv.) A lăsa ceva prin legat2, prin testament; a testa1. – Din fr. léguer, lat. legare.
A LEGÁ1 leg 1. tranz. 1) (capetele unei sfori, funii etc.) A uni printr-un nod, formând un întreg; a înnoda. 2) (saci, pungi etc.) A înfăşura cu o sfoară, strângând marginile; a închide la gură (cu ajutorul unei sfori). ♢ ~ băierile (de) la pungă a reduce cheltuielile, făcând economii. ~ paraua cu zece noduri a face economii exagerate. 3) (capetele unei boccele) A înnoda cruciş. 4) (obiecte) A uni împreună (cu ajutorul unei sfori), formând un mănunchi. ~ snopi. 5) (obiecte) A fixa (de ceva) cu ajutorul unei funii, al unui şiret etc. 6) (piese ce alcătuiesc un obiect) A strânge laolaltă (cu ceva), constituind un tot. 7) (foile tipărite) A uni cosând împreună, prevăzând cu o copertă; a broşa. 8) (lucruri) A uni printr-un raport logic sau funcţional. 9) (puncte îndepărtate în spaţiu sau în timp) A pune în raport unul cu altul. 10) (sunete ale vorbirii, cuvinte) A articula, unind între ele şi formând lanţul vorbirii. 11) (relaţii) A face să se nască. ~ dragoste. 12) (persoane) A pune în lanţuri; a fereca; a înlănţui. ♢ ~ burduf (sau butuc, cobză) a lega foarte strâns, imobilizând. ~ de mâini şi de picioare a) a imobiliza; b) a împiedica să acţioneze. ~ limba (sau gura) cuiva a reduce la tăcere (pe cineva). 13) (animale) A prinde de ceva (cu o funie sau cu un lanţ), împiedicând să fugă. 14) (părţi ale corpului rănite) A înfăşura strâns (cu un bandaj); a pansa; a bandaja. ♢ ~ la ochi a înşela. 15) (în superstiţii) A opri prin vrăji, farmece. 2. intranz. (despre plante) A fi în faza când începe să dea rodul. /<lat. ligare
A LEGÁ2 leg tranz. jur. (bunuri, succesiuni) A lăsa drept moştenire prin legat; a testa. /<fr. leguer, lat. legare
A SE LEGÁ mă leg intranz. 1) A-şi lua obligaţia (să facă ceva); a se angaja; a se obliga. ~ prin jurământ. 2) A se apropia sufleteşte (de cineva sau de ceva); a se ataşa. 3) A avea pretenţii (faţă de cineva), atacându-l şi cerând socoteală; a se agăţa (de cineva). 4) (despre dulceţuri, sosuri etc.) A deveni mai dens, fiind într-o stare intermediară dintre cea lichidă şi cea solidă; a se îngroşa. /<fr. leguer, lat. legare
Sus
Sinonime:
LEGÁ vb. 1. v. înnoda. 2. a strânge. (A ~ opincile cu nojiţele.) 3. v. pansa. 4. v. priponi. 5. v. încătuşa. 6. v. cercui. 7. v. uni. 8. v. cartona. 9. a se închega, a se îngroşa, a se învârtoşa. (Dulceaţa s-a ~.) 10. v. asocia. 11. v. căsători. 12. v. ataşa.
LEGÁ vb. (JUR.) a testa, (înv., în Transilv.) a testălui. (A ~ cuiva un bun.)
LEGÁ vb. v. angaja, decreta, dispune, făgădui, fixa, hotărî, institui, încheia, îndatora, însărcina, întocmi, obliga, orândui, paria, promite, rândui, stabili, statornici.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)LEGÁ vb. (JUR.) a testa, (înv., în Transilv.) a testălui. (A ~ cuiva un bun.)
LEGÁ vb. v. angaja, decreta, dispune, făgădui, fixa, hotărî, institui, încheia, îndatora, însărcina, întocmi, obliga, orândui, paria, promite, rândui, stabili, statornici.