Cuvinte care rimează cu gură; rime cu gură
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "gură": (vezi și gura)

Sus

Rime de gradul 2:

singură figură asigură sigură nesigură lingură zgură negură inaugură desfigură măgură configură anvergură transfigură prefigură înnegură însingură reasigură ștergură reconfigură mânăștergură
Sus

Rime de gradul 3:

zbură vrură vândură văzură ură umplură trecură trăsătură ținură țesură țesătură temperatură temură susținură structură străbătură știură stătură recunoscură ramură putură plăcură pierdură pictură petrecură părură obținură natură născură menținură măsură lovitură literatură legătură jură începură gaură fură făcură dură desfăcură dădură cunoscură cultură crescură crezură conținură cerură căldură căzură bucură băură băutură bătură avură aparținură apărură alătură abătură tură tulbură tăcură sură șezură sculptură scândură scăzură reținură refăcură pură pricepură prevăzură prefăcură percepură păscură învățătură întreținură întrecură înlătură încurcătură înconjură încăpură hidrocarbură flutură durură dispărură deținură desfășură deschizătură combătură cusură aținură arhitectură ușură umflătură tremură trăsură sulfură scutură scobitură satisfăcură săritură prăjitură postură picătură pătură obscură murmură marmură latură înfășură îndură încrengătură încrezură încărcătură împrejură împletitură garnitură factură decăzură cutremură cusătură concepură așternură agricultură adâncitură zbătură viticultură vântură tortură tăietură statură semnătură ruptură ridicătură procedură pomicultură partitură nervură mătură gravură dezbătură denatură cură crestătură crăpătură cotitură clorură claviatură cernură centură bură batjocură bătătură aventură apucătură zăcură uzură tipăritură sutură strecură semănătură satură sătură săpătură papură miniatură matură lectură înțepătură îngrăditură înfumură încheietură gemură fisură despărțitură contură arsură abținură volbură umplutură textură spărtură spânzură scriitură renăscură procură picură întăritură încrețitură friptură fractură editură descrescură curbură armură armătură aparatură turnură sudură strigătură secătură scriptură revăzură răzbătură purpură prescură mură mulură însură instaură înjură îndoitură filatură făptură discernură descusură cuvertură contrafăcură concură compărură carbură broșură borură bordură zbârcitură susură scorbură restaură prematură maură izbitură întrevăzură împunsătură împresură glazură chiabură caricatură canelură amestecătură alergătură albitură vărsătură untură topitură surpătură spălătură obtură nomenclatură manufactură învolbură întorsătură fleandură dictatură cumpărătură corectură conjură codobatură butură arătură vechitură uvertură ustură șură silvicultură saramură pleură păcură mălură lepădătură înghițitură epură displăcură conjunctură chiciură cezură căzătură bravură zmeură zgârietură sfărâmătură scuturătură reîncepură pănură pajură murătură iscălitură înfloritură curătură cuminecătură creatură coloratură coafură captură aruncătură apicultură zguduitură tremurătură strâmbătură scurtătură răsură prefectură piscicultură pieptănătură osatură musculatură mușcătură magistratură înjurătură impostură îmbucătură ieșitură fiertură despicătură custură chiuitură cenzură aiură adunătură legumicultură zvântură uscătură țintaură subîncrengătură scornitură rosătură răritură răcitură progenitură presură pocnitură pocitură plesnitură montură hașură harababură frântură cianură bubuitură bandură aură zdruncinătură voalură vătămătură tevatură supură strictură strânsură stârpitură scremură schimonositură restructură reapărură mixtură mahmură învălură infrastructură incultură împușcătură dantură corcitură căutătură candidatură avicultură ambușură acupunctură zvâcnitură zgâlțâitură zburătură zăngănitură suprastructură șuierătură scursură scrântitură savură sărătură pișcătură iodură învăscură hurducătură geamandură furătură frizură flamură concrescură complăcură cimilitură abjură zornăitură zbârnâitură tivitură titulatură tambură sericicultură praftură lucrătură întrețesură fluorură dezinvoltură dărâmătură conjectură călcătură apogiatură anafură zvârlitură umblătură țiuitură tabulatură stucatură ștersătură roură molură luxură învârtitură îngândură împurpură îmbrâncitură ghințură dresură detunătură despătură coptură ciutură ciocănitură bromură armatură vâjâitură văitătură udătură trosnitură stropitură străvăzură sperietură riflură reinstaură răsucitură pârlitură nitrură manichiură lipitură huruitură ghindură fundătură floricultură comisură ciupitură azură apretură alură ajură viitură uitătură revândură recăzură pupătură paceaură microstructură încâlcitură horticultură fotogravură firimitură desulfură campadură bufnitură alesătură zbierătură vilegiatură tropăitură tocătură tinctură teșitură sperjură șerpuitură scufundătură răsătură policlorură moțăitură mâncătură julitură învestitură imatură dublură contractură ciocnitură bălțătură avocatură arseniură agentură zbânțuitură sinecură sforăitură săgetătură piuitură păcălitură născocitură ligatură întortochetură împinsătură frecătură cucură cioplitură chiorăitură chestură bocănitură bâzâitură azvârlitură apertură alintătură canură zdrelitură zdrăngănitură zăpăitură tritură sucitură subprefectură rumegătură pirogravură pârâitură miorlăitură macrostructură lamură înjunghietură hidrură heliogravură furnicătură duduitură destrămătură debavură curmătură bavură acritură tastatură sluțitură scuipătură săltătură răzătură pedichiură pânzătură măcăitură lătrătură îmbucură gudură făcătură deșternură decarbură dantelură cufundătură căscătură calcavură agrimensură afundătură zupăitură xilogravură velatură țăcănitură strujitură stropșitură retezătură pălitură măcinătură întorsură înnăditură huhură hârșâitură hămăitură furnitură ferecătură fâsâitură despresură dărăpănătură clătinătură cărătură boțitură borâtură arboricultură afumătură zincogravură zicătură zgârcitură transpărură tonsură suptură știrbitură smucitură pușcătură prăbușitură păstură păcănitură năruitură maculatură junghietură însăilătură carură capîntortură bulbucătură behăitură zdrobitură zâmbitură zălezitură zăcătură urătură trăsnitură suflură spintecătură signatură scărmănătură mormăitură hăulitură fărâmătură degerătură contextură azotură autocunoscură ancablură zvârcolitură zdrumicătură țâșnitură substructură strămătură sfâșietură sângerătură renură rebătură prospătură pitură nervatură mulsură jupuitură horcăitură ghiorăitură cositură chelălăitură căputătură ambrazură tubulatură subramură stupitură scrijelitură scizură recarbură prosectură prășitură pilitură numărătură boltitură arcatură acvacultură electroacupunctură zburdătură vânturătură târâtură șfichiuitură răzdădură procuratură pestrițătură ostreicultură mâzgălitură lăsătură înfundătură încovoietură împestrițătură iezătură horitură halogenură grohăitură gâtuitură gâgâitură fioritură durăitură deochetură chircitură cârnitură brăzdătură tunsură tubulură tetraclorură tărcătură țârâitură sugrumătură sfârâitură scârțâitură răpăitură presupunctură pieritură paraliteratură maricultură leșinătură încură încolăcitură înălțătură foșnitură fluștură destructură criblură coșcovitură cârpitură bâjbâitură arsătură arcuitură anură usturătură sepultură secerătură scheunătură refecătură receptură râcâitură provăzură plivitură plescăitură obrăznicătură junctură împroșcătură hurduitură fâlfâitură cvadratură curbatură contralovitură colectură ciuntitură alunecătură zbârâitură țiitură relectură postcură pornitură ordură mârâitură liniatură legislatură înroură guițătură fâșâitură descărcătură capelatură bușitură paginatură tușinătură trântitură târșâitură suduitură ștersură scurmătură ruginitură râură răscroitură presgarnitură pleoscăitură opritură ochitură obrintitură nunțiatură măturătură începătură găunoșitură flexură dăltuitură clănțănitură cercătură cătrănitură spălăcitură scălâmbătură protoclorură pârâtură ferocianură extradură delătură caciură alinătură turuitură țuguitură tresăritură semiobscură sclipitură scâncitură săditură rotogravură rânjitură răbufnitură pufăitură protocarbură prefăcătură modenatură metalogravură măgulitură lingușitură lăutură iscoditură înnodătură huiduitură hârâitură fulgerătură francatură fosfură croncănitură tușitură telemăsură similigravură șchiopătură scărpinătură sâsâitură registratură răsștiură putrezitură preștiură precorectură pipăitură oftătură nechezătură năzăritură mustuitură indură încuietură încordătură horăitură fericianură depănătură clămpănitură ciprinicultură bucătură aspirantură acetilură pocănitură migălitură duruitură brezătură rotoheliogravură țopăitură stagiatură slăbătură rotitură repezitură redispărură răsuflătură răsfățătură pungălitură primogenitură poditură parură pâlpâitură opăritură molfăitură mâlitură linogravură înfurcitură închegătură încadratură icnitură grăpătură gelivură gâdilătură dupăitură descântătură curiepunctură cupură cizelură ciocofleandură cambrură vuvuitură vergetură triclorură spulberătură sfințitură scofâlcitură scâlcietură pufnitură pretură oxiclorură oceanicultură înfășurătură incizură încastelură îmbălătură gâlgâitură forfecătură comandatură brazură antiliteratură altogravură reumplură râgâitură monocultură întâlnitură dințură amidură acupresură viscolitură țistuitură tăvălitură tapură tândălitură siliciură sfredelitură răzuitură răpitură prujitură paraditură lunură legănătură intrătură încondeietură hidrocultură doctorantură cuniculicultură contramăsură verzătură stuficultură strânsătură sterpătură rulură retasură puricătură pseudocultură prelatură părăsitură nituitură încruntătură furură furbură frunzătură desenatură carpicultură brizură palmatură motocultură etnocultură vrăjitură ultrastructură țârlâitură rizicultură rabarbură protoiodură protobromură îmbietură contratură întredeschizătură șușuitură râmătură protură perietură orbălțitură mânătură îngurzitură incastelură încăierătură fojgăitură dăscălitură crucișătură coptătură contrasemnătură canicultură pseudoliteratură urzicătură fotosculptură bursuflură presopunctură urocultură subliteratură stâlcitură reînfășură puericultură protosulfură acipensericultură presărătură polisulfură pipărătură jimbătură dermopunctură anluminură nesărătură mânjitură ignipunctură hemocultură electrocăldură deșuchetură coprocultură cerealicultură căciură
Sus

Definiții din DEX:

GÚRĂ, guri, s. f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (și inferioară) a capului oamenilor și animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele și deschizătura dintre ele; buze. ◊ Loc. adv. Gură-n gură = foarte aproape unul de celălalt. ◊ Expr. A(-i) da (cuiva) o gură = a săruta (pe cineva). Cu sufletul la gură = a) abia mai putând respira (de emoție sau de oboseală); b) foarte bolnav, aproape de moarte. A uita de la mână până la gură = a uita repede, a fi uituc. Parcă se bat lupii la gura lui, se spune despre cineva care mănâncă lacom sau vorbește repede. A se duce (ca) pe gura lupului = a dispărea. A scoate (sau a scăpa ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o mare primejdie. A țipa (sau a striga etc.) ca din (sau ca în) gură de șarpe = a țipa din răsputeri, deznădăjduit. A se zvârcoli ca în gură de șarpe = a se zbate cu desperare. A avea gura moale (sau tare) sau a fi moale (sau tare) în (sau de) gură = (despre cai) a se supune ușor (sau greu) la mișcările ce i se fac cu frâul. ◊ Compuse: gură-cască (sau -căscată) = persoană care-și pierde vremea în zadar sau care dovedește neglijență, dezinteres condamnabil; persoană care stă absentă, care nu înțelege ce i se spune; gură-de-lup = a) defect congenital de conformație a feței omului, constând dintr-o despicătură la buza și la gingia superioară și în cerul-gurii, și în comunicarea cavității bucale cu fosele nazale; b) ochi dublu al unei parâme; c) unealtă cu care se îndoaie tabla groasă; gura-leului = plantă erbacee ornamentală cu flori de diverse culori, asemănătoare cu o gură (I 1) (Antirrhinum majus); gura-lupului = plantă erbacee cu flori vinete-violete, având o margine albă sau gălbuie (Scutellaria altissima). ♦ Sărutare, sărut. 2. Gura (I 1) considerată ca organ cu care cineva se hrănește. ◊ Expr. A pune (sau a lua, a băga) ceva în gură = a mânca (puțin). A i se face gura pungă = a avea o senzație de astringență din cauza unor alimente acre introduse în gură. A da (cuiva) mură-n gură = a-i da (cuiva) ceva de-a gata, fără să facă cel mai mic efort. De-ale gurii = (lucruri de) mâncare. ♦ Îmbucătură, sorbitură, înghițitură. ◊ Expr. Nici o gură de apă = nimic. ♦ Membru de familie care trebuie hrănit. 3. Gura (I 1) considerată ca organ al vorbirii; cloanță. ◊ Expr. A tăcea din gură = a nu (mai) vorbi nimic. A închide (sau a astupa) cuiva gura = a face pe cineva să nu mai vorbească, a pune pe cineva în situația de a nu mai putea spune nimic. A lua cuiva vorba din gură = a) a spune tocmai ceea ce voia să zică altul în clipa respectivă; b) a întrerupe pe cineva când vorbește. A i se muia (cuiva) gura = a nu mai avea curajul să vorbească; a schimba, a atenua tonul și conținutul celor spuse. A-l lua (pe cineva) gura pe dinainte sau a-l scăpa gura = a destăinui ceva fără voie, a spune ceva ce n-ar fi trebuit să spună. A avea gura (sau a fi gură) spartă = a nu putea ține un secret, a dezvălui orice secret. A fi slobod la gură = a vorbi mult și fără sfială, depășind uneori limitele bunei-cuviințe. A fi cu gura mare = a fi certăreț. A avea o gură cât o șură = a vorbi mult și tare. A-și păzi (sau ține etc.) gura = a-și impune tăcere; a fi prudent în tot ce vorbește. A(-i tot) da din gură (sau cu gura) sau a-i umbla (ori a-i merge, a-i toca etc.) gura (ca o meliță, ca o moară stricată sau hodorogită sau ca o pupăză) = a vorbi repede și fără întrerupere; a flecări. A fi bun de gură = (adesea peior.) a vorbi mult și cu ușurință, a se pricepe să-și pledeze cauza, să convingă. A fi rău de gură (sau gură rea) = a) a bârfi, a fi intrigant; b) a prevesti (cuiva) ceva rău, nefavorabil. A (nu) se uita în (sau la) gura cuiva = a (nu) ține seamă de ceea ce spune cineva, a (nu) crede pe cineva. A vorbi (sau a zice, a spune etc.) cu jumătate de gură (sau cu gura jumătate) = a vorbi (sau a zice etc.) nehotărât, fără convingere. E numai gura de el, se spune despre cineva care promite, dar nu se ține de cuvânt, sau care se laudă cu multe, dar nu face nimic. A-i umbla (cuiva) vorba prin gură = a nu găsi cuvântul potrivit pentru a exprima ceva (dar a fi pe punctul de a-l găsi). A trece (sau a umbla, a fi purtat) din gură în gură = (despre vorbe, cântece etc.) a (se) transmite de la om la om, din generație în generație. ◊ Compus: gură-spartă = om flecar, limbut, care nu poate ține un secret. ♦ Ceea ce spune cineva; vorbă, spusă, mărturisire. ◊ Expr. Gura lumii = vorbe, bârfeli, scorneli. Gura satului (sau a mahalalei) = (persoană care născocește) vorbe, bârfeli, intrigi. A intra în gura lumii (sau a satului, a mahalalei) = a ajunge să fie vorbit de rău. A te lua după gura cuiva = a acționa (în mod greșit) după sfatul cuiva. A se pune (sau a sta) cu gura pe cineva = a insista mult pe lângă cineva pentru a-l convinge să facă un lucru; a cicăli pe cineva. ♦ Glas, grai. ◊ Expr. Nu i se aude gura, se zice despre un om tăcut, liniștit, potolit. Cât îl ține (sau îl ia) gura sau în gura mare = foarte tare, din răsputeri. A nu avea gură (să răspunzi sau să spui ceva) = a nu avea putința sau curajul (de a mai răspunde sau de a mai spune ceva). ♦ Gălăgie, țipăt, ceartă. ◊ Loc. vb. A sta (sau a sări, a începe) cu gura pe (sau la) cineva = a certa pe cineva, a se răsti la cineva. ◊ Expr. A da gură la câini = a striga la câini să nu mai latre. ♦ (Personificat) Cel care vorbește; vorbitor. ◊ Expr. Gurile rele = bârfitorii. 4. Gura (I 1) considerată ca organ al cântării. II. Deschizătură a unui obiect, a unei încăperi etc., prin care intră, se introduce, se varsă, iese etc. ceva, prin care se stabilește o comunicație etc. Gura vasului. Gura cămășii. Gură de canal. Gura fluviului. ◊ Gură de ham = ham primitiv, format numai din cureaua de pe piept și din cea care se petrece pe după gâtul calului. Gură de apă = instalație care servește pentru a lua apă dintr-o rețea de distribuție. Gură de incendiu = gură de apă la care se montează un furtun pentru luarea apei sub presiune în caz de incendiu. Gură de foc = nume generic pentru armele de foc (grele). Gură artificială = aparat compus, în general, dintr-un difuzor montat într-o incintă acustică, de formă și dimensiuni astfel alese, încât caracteristicile acustice să fie asemănătoare cu acelea ale gurii umane. ◊ Expr. A lega gura pânzei = a) a înnoda capetele firelor de urzeală înainte de a începe țesutul; b) a se înstări. A prins pânza gură = s-a făcut începutul. A se afla (sau a trimite pe cineva) în gura tunului = a fi expus (sau a expune pe cineva) la un mare pericol. – Lat. gula „gâtlej, gât”.

GÚR//Ă ~i f. 1) (la oameni) Cavitate în partea inferioară a feţei, delimitată de buze. ♢ ~-cască a) calificativ dat unei persoane care pierde vremea, manifestând interes pentru toate nimicurile; b) calificativ dat unei persoane care stă nedumerită, neînţelegând ce i se spune; c) calificativ dat unei persoane nepăsătoare şi distrate. ~-de-lup defect congenital al feţei omului, constând dintr-o fisură la buza şi gingia superioară, prin care cavitatea bucală comunică cu fosele nazale. ~-n ~ foarte aproape unul de altul. A fi cu sufletul la ~ a) a respira cu greu (de emoţie, de oboseală etc.); b) a fi aproape de moarte. A uita de la mână până la ~ a uita foarte repede. A da cuiva o ~ a săruta pe cineva. 2) (la om şi la animale) Organ de alimentare prin care se introduce hrana. ♢ De-ale ~ii alimente; hrană. A pune (sau a lua) ceva în ~ a mânca puţin. A da şi bucăţica de la ~ a da şi puţinul pe care-l are. A-i lua pâinea de la ~ a lipsi de mijloace de existenţă. A da (cuiva) mură-n ~ a da cuiva totul de-a gata. A se duce (drept) ca pe ~a lupului a dispărea fără urmă. A ţipa (sau a striga) ca din ~ de şarpe a striga disperat. ~a-leului plantă erbacee decorativă cu flori bilabiate, de diferite culori. ~a-lupului plantă erbacee cu frunze alungite şi cu flori violete. 3) Cantitate dintr-un aliment cât se poate apuca cu un asemenea organ de alimentare dintr-o singură dată; îmbucătură. 4) Persoană (membru al unei familii) care trebuie hrănită. 5) Parte a aparatului de vorbire. ♢ A închide (sau a astupa) cuiva ~a a face pe cineva să tacă. A tăcea din ~ a nu vorbi. Cu jumătate de ~ fără mare dorinţă. A lua vorba din ~ a spune ceea ce vrea să spună altul, în momentul respectiv. A lua (pe cineva) ~a pe dinainte a destăinui ceva involuntar. A avea (sau a fi) ~ spartă a fi prea vorbăreţ. A avea o ~ cât o şură a) a avea gură mare; b) a fi guraliv. A fi bun de ~ a vorbi mult; a fi limbut. A fi numai ~a de cineva a promite fără să se ţină de cuvânt. A intra în ~a lumii a fi vorbit de rău. A se pune în ~ cu cineva a intra în conflict cu cineva. A se lua după ~a cuiva a acţiona după sfatul cuiva. A sări cu ~a la cineva a certa pe cineva. ~ile rele bârfitori. 6) Facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; glas. ♢ A nu i se auzi ~a a fi tăcut. A striga (sau răcni, a ţipa) cât îl ţine ~a, a striga (sau a răcni, a ţipa) în ~a mare a striga foarte tare, din răsputeri. A nu avea ~ (să răspundă, să vorbească ceva) a nu îndrăzni să răspundă sau să vorbească. 7) Deschizătură (a unei încăperi, instalaţii, a unui obiect etc.) prin intermediul căreia se introduce sau se evacuează ceva. ~a cămăşii. ~ de canal. ~a beciului. ♢ ~ de foc armă grea de foc. A lega ~a pânzei a) a înnoda capetele firelor de urzeală înainte de a începe ţesutul; b) a se înstări. 8) Loc unde se varsă o apă (curgătoare). ~a râului. ♢ ~ de incendiu gură de apă la care se racordează un furtun pentru a lua apa aflată sub presiune, în caz de incendiu. [G.-D. gurii] /<lat. gula

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

GÚRĂ s. 1. (ANAT.) (reg.) mordă, (înv.) rost, (peior.) bot, plisc, rât, (Ban. şi Transilv. peior.) flit, (arg.) mestecău. (Îşi bagă ~ peste tot.) 2. (ANAT.) (înv.) rost, (fam. şi peior.) clanţă, fleancă, (peior.) bot, (Mold. şi Bucov. peior.) leoapă, leoarbă, (fam. şi fig.) clanţă, clobanţ, clonţ, fofelniţă, hanţă, meliţă, moară, papagal, plisc, pupăză, râşniţă, trombon, ţarcă, (arg.) muie, muzicuţă. (Nu-i tace ~ toată ziua.) 3. gură-cască v. cască-gură; gură căscată v. cască-gură. 4. v. bot. 5. (BOT.) gura-lupului (Scutellaria altissima) = (reg.) colţul-lupului. 6. v. sărut. 7. v. duşcă. 8. v. îmbucătură. 9. v. glas. 10. v. buză. 11. (reg.) pieptar. (~ a hamului.)

GÚRĂ s. v. afirmaţie, cuvânt, declaraţie, margine, mărturisire, relatare, spusă, tăiş, vorbă, zisă.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.030s