Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "fura": (vezi și fură)
SusRime de gradul 2:
SusRime de gradul 3:
zbura
ura
trăsătura
țesătura
temperatura
structura
ramura
pictura
natura
măsura
lovitura
literatura
legătura
jura
gura
gaura
figura
dura
cultura
căldura
bucura
băutura
asigura
alătura
tura
tulbura
sura
sculptura
scândura
învățătura
înlătura
încurcătura
înconjura
hidrocarbura
flutura
desfășura
deschizătura
arhitectura
ușura
umflătura
tremura
trăsura
scutura
scobitura
săritura
prăjitura
postura
picătura
pătura
obscura
murmura
marmura
latura
înfășura
îndura
încrengătura
încărcătura
împrejura
împletitura
garnitura
factura
cutremura
cusătura
agricultura
adâncitura
viticultura
vântura
tortura
tăietura
statura
semnătura
ruptura
ridicătura
procedura
pomicultura
partitura
nervura
mătura
lingura
gravura
denatura
cura
crestătura
crăpătura
cotitura
clorura
claviatura
centura
bura
batjocura
bătătura
aventura
apucătura
uzura
tipăritura
sutura
strecura
semănătura
sătura
săpătura
papura
miniatura
matura
lectura
înțepătura
îngrăditura
înfumura
încheietura
fisura
despărțitura
contura
arsura
zgura
volbura
umplutura
textura
spărtura
spânzura
scriitura
procura
picura
negura
întăritura
încrețitura
inaugura
friptura
fractura
editura
curbura
armura
armătura
aparatura
turnura
sudura
strigătura
secătura
scriptura
purpura
prescura
mura
mulura
însura
instaura
înjura
îndoitura
filatura
făptura
cuvertura
concura
carbura
broșura
borura
bordura
zbârcitura
susura
scorbura
satura
restaura
maura
izbitura
împunsătura
împresura
glazura
desfigura
chiabura
caricatura
canelura
amestecătura
alergătura
albitura
vărsătura
untura
topitura
surpătura
spălătura
obtura
nomenclatura
manufactura
învolbura
întorsătura
fleandura
dictatura
cumpărătura
corectura
conjura
codobatura
butura
arătura
vechitura
uvertura
ustura
șura
silvicultura
saramura
pleura
păcura
mălura
măgura
lepădătura
înghițitura
epura
conjunctura
chiciura
cezura
căzătura
bravura
zmeura
zgârietura
sfărâmătura
scuturătura
pănura
pajura
murătura
iscălitura
înfloritura
curătura
cuminecătura
creatura
configura
coloratura
captura
aruncătura
apicultura
anvergura
zguduitura
tremurătura
transfigura
strâmbătura
scurtătura
răsura
prefectura
piscicultura
pieptănătura
osatura
musculatura
mușcătura
înjurătura
impostura
îmbucătura
ieșitura
fiertura
despicătura
custura
chiuitura
cenzura
aiura
adunătura
zvântura
uscătura
țintaura
subîncrengătura
scornitura
rosătura
răritura
răcitura
progenitura
presura
prefigura
pocnitura
pocitura
plesnitura
montura
legumicultura
hașura
harababura
frântura
cianura
bubuitura
bandura
aura
zdruncinătura
voalura
vătămătura
tevatura
supura
strictura
strânsura
stârpitura
schimonositura
restructura
mixtura
învălura
înnegura
infrastructura
incultura
împușcătura
dantura
corcitura
căutătura
candidatura
avicultura
ambușura
acupunctura
zvâcnitura
zgâlțâitura
zburătura
zăngănitura
suprastructura
șuierătura
scursura
scrântitura
savura
sărătura
pișcătura
iodura
hurducătura
geamandura
furătura
frizura
flamura
cimilitura
abjura
zornăitura
zbârnâitura
tivitura
titulatura
tambura
sericicultura
praftura
lucrătura
fluorura
dezinvoltura
dărâmătura
conjectura
călcătura
apogiatura
zvârlitura
umblătura
țiuitura
tabulatura
stucatura
ștersătura
roura
molura
luxura
învârtitura
însingura
îngândura
împurpura
îmbrâncitura
ghințura
dresura
detunătura
despătura
coptura
ciutura
ciocănitura
bromura
armatura
vâjâitura
văitătura
udătura
trosnitura
stropitura
sperietura
riflura
reinstaura
răsucitura
pârlitura
nitrura
manichiura
lipitura
huruitura
ghindura
fundătura
floricultura
comisura
ciupitura
azura
apretura
alura
ajura
viitura
uitătura
pupătura
paceaura
microstructura
încâlcitura
horticultura
fotogravura
firimitura
campadura
bufnitura
alesătura
zbierătura
vilegiatura
tropăitura
tocătura
tinctura
teșitura
sperjura
șerpuitura
scufundătura
răsătura
policlorura
moțăitura
mâncătura
julitura
învestitura
dublura
contractura
ciocnitura
bălțătura
avocatura
arseniura
agentura
zbânțuitura
sinecura
sforăitura
săgetătura
reasigura
piuitura
păcălitura
născocitura
ligatura
întortochetura
împinsătura
frecătura
cucura
cioplitura
chiorăitura
chestura
bocănitura
bâzâitura
azvârlitura
apertura
alintătura
zdrelitura
zdrăngănitura
zăpăitura
tritura
sucitura
subprefectura
rumegătura
pirogravura
pârâitura
miorlăitura
macrostructura
lamura
înjunghietura
hidrura
heliogravura
furnicătura
duduitura
destrămătura
debavura
curmătura
bavura
acritura
tastatura
sluțitura
scuipătura
săltătura
răzătura
pedichiura
pânzătura
măcăitura
lătrătura
îmbucura
gudura
făcătura
decarbura
dantelura
cufundătura
căscătura
calcavura
agrimensura
afundătura
zupăitura
xilogravura
velatura
țăcănitura
strujitura
stropșitura
retezătura
pălitura
măcinătura
întorsura
înnăditura
huhura
hârșâitura
hămăitura
furnitura
ferecătura
fâsâitura
despresura
dărăpănătura
clătinătura
cărătura
boțitura
borâtura
arboricultura
afumătura
zincogravura
zicătura
zgârcitura
tonsura
suptura
știrbitura
ștergura
smucitura
pușcătura
prăbușitura
păstura
păcănitura
năruitura
maculatura
junghietura
însăilătura
carura
capîntortura
canura
bulbucătura
behăitura
zdrobitura
zâmbitura
zălezitura
zăcătura
urătura
trăsnitura
suflura
spintecătura
signatura
scărmănătura
mormăitura
hăulitura
fărâmătura
degerătura
contextura
azotura
ancablura
zvârcolitura
zdrumicătura
țâșnitura
substructura
strămătura
sfâșietura
sângerătura
renura
prospătura
pitura
nervatura
mulsura
jupuitura
horcăitura
ghiorăitura
cositura
chelălăitura
căputătura
ambrazura
tubulatura
subramura
stupitura
scrijelitura
scizura
recarbura
prosectura
prășitura
pilitura
numărătura
boltitura
arcatura
acvacultura
electroacupunctura
zburdătura
vânturătura
târâtura
șfichiuitura
procuratura
pestrițătura
ostreicultura
mâzgălitura
lăsătura
înfundătura
încovoietura
împestrițătura
iezătura
horitura
halogenura
grohăitura
gâtuitura
gâgâitura
fioritura
durăitura
deochetura
chircitura
cârnitura
brăzdătura
tunsura
tubulura
tetraclorura
tărcătura
țârâitura
sugrumătura
sfârâitura
scârțâitura
răpăitura
presupunctura
pieritura
paraliteratura
maricultura
leșinătura
încura
încolăcitura
înălțătura
foșnitura
fluștura
destructura
criblura
coșcovitura
cârpitura
bâjbâitura
arsătura
arcuitura
anura
usturătura
sepultura
secerătura
scheunătura
refecătura
receptura
râcâitura
plivitura
plescăitura
obrăznicătura
junctura
împroșcătura
hurduitura
fâlfâitura
cvadratura
curbatura
contralovitura
colectura
ciuntitura
alunecătura
zbârâitura
țiitura
relectura
postcura
pornitura
ordura
mârâitura
liniatura
legislatura
înroura
guițătura
fâșâitura
descărcătura
capelatura
bușitura
brambura
tușinătura
trântitura
târșâitura
suduitura
ștersura
scurmătura
ruginitura
râura
răscroitura
presgarnitura
pleoscăitura
paginatura
opritura
ochitura
obrintitura
nunțiatura
măturătura
începătura
găunoșitura
flexura
dăltuitura
clănțănitura
cercătura
cătrănitura
spălăcitura
scălâmbătura
protoclorura
pârâtura
ferocianura
delătura
alinătura
turuitura
țuguitura
tresăritura
sclipitura
scâncitura
săditura
rotogravura
rânjitura
răbufnitura
pufăitura
protocarbura
prefăcătura
modenatura
metalogravura
măgulitura
lingușitura
lăutura
iscoditura
înnodătura
huiduitura
hârâitura
fulgerătura
francatura
croncănitura
tușitura
telemăsura
similigravura
șchiopătura
scărpinătura
sâsâitura
registratura
putrezitura
precorectura
pipăitura
oftătura
nechezătura
năzăritura
mustuitura
indura
încuietura
încordătura
horăitura
fericianura
depănătura
clămpănitura
ciprinicultura
bucătura
aspirantura
acetilura
pocănitura
duruitura
brezătura
rotoheliogravura
țopăitura
stagiatura
slăbătura
rotitura
repezitura
răsuflătura
răsfățătura
pungălitura
primogenitura
poditura
parura
pâlpâitura
opăritura
molfăitura
mâlitura
linogravura
înfurcitura
închegătura
încadratura
icnitura
grăpătura
ghiotura
gelivura
gâdilătura
dupăitura
descântătura
curiepunctura
cupura
cizelura
ciocofleandura
cambrura
vuvuitura
vergetura
triclorura
spulberătura
sfințitura
scofâlcitura
scâlcietura
pufnitura
pretura
oxiclorura
oceanicultura
înfășurătura
incizura
încastelura
îmbălătura
gâlgâitura
forfecătura
comandatura
brazura
antiliteratura
altogravura
reconfigura
râgâitura
monocultura
întâlnitura
dințura
amidura
acupresura
viscolitura
țistuitura
tăvălitura
tapura
tândălitura
siliciura
sfredelitura
răzuitura
răpitura
prujitura
paraditura
lunura
legănătura
intrătura
încondeietura
hidrocultura
doctorantura
cuniculicultura
contramăsura
verzătura
stuficultura
strânsătura
sterpătura
rulura
retasura
puricătura
pseudocultura
prelatura
părăsitura
nituitura
încruntătura
furura
furbura
frunzătura
desenatura
carpicultura
brizura
palmatura
motocultura
etnocultura
vrăjitura
ultrastructura
țârlâitura
rizicultura
rabarbura
protoiodura
protobromura
îmbietura
contratura
întredeschizătura
șușuitura
râmătura
protura
perietura
orbălțitura
mânătura
îngurzitura
incastelura
încăierătura
fojgăitura
dăscălitura
crucișătura
coptătura
contrasemnătura
canicultura
pseudoliteratura
urzicătura
fotosculptura
bursuflura
presopunctura
urocultura
subliteratura
stâlcitura
reînfășura
puericultura
acipensericultura
presărătura
pipărătura
mânăștergura
jimbătura
dermopunctura
anluminura
nesărătura
mânjitura
ignipunctura
hemocultura
electrocăldura
deșuchetura
coprocultura
cerealicultura
sturionicultura
negritura
electrocultura
cubatura
hortiviticultura
tehnostructura
subcultura
electrogravura
țâpuritura
dărăcitura
podopunctura
labiolectura
dințătura
velura
tura-vura
Sus
Sus
Definiții din DEX:
FURÁ, fur, vb. I. Tranz. 1. A-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu-l; a hoți, a jefui, a prăda. ◊ Loc. adj. De furat = care a fost luat prin furt. ◊ Expr. Pe furate(le) = prin furt, prin răpire, prin hoție. A fura (pe cineva) cu ochiul = a privi pe cineva pe furiș (cu dragoste). A fura (cuiva) o sărutare (sau un sărut) = a săruta pe furiș sau prin surprindere, fără voia persoanei respective. A fura meseria (cuiva) = a-și însuși pe apucate o meserie de la cineva (văzând cum o face și imitându-l). A fura inima (cuiva) = a fermeca, a încânta pe cineva. A fura (cuiva) ochii (sau vederile) = a orbi pe cineva; fig. a fi îndrăgostit. ♦ A răpi pe cineva. ♦ Fig. A lua pe neașteptate, pe nesimțite; a cuprinde. ◊ Expr. A-l fura (pe cineva) somnul = a adormi. A-l fura (pe cineva) gândurile = a cădea pradă gândurilor, a medita îndelung. ♦ Refl. (Neobișnuit) A pleca pe furiș; a fugi. 2. Fig. A fermeca, a vrăji. [Formă gramaticală: (în loc.) furate, furatele] – Lat. furare.
FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu fi. ◊ Expr. De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = fie! să zicem că se poate! treacă-meargă!. 2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. Cine-i acolo? ♦ A-și avea originea, a se trage, a proveni. De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sunt și astăzi. ◊ Expr. Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. ◊ (Impers.; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era într-o seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost. ◊ Expr. Ce-o fi, o fi exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. Fie! = a) accept să se facă așa cum susții; b) merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. (Fam.) Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ceea ce spun) ? 5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sunt vinetele? 6. (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că... Ce e când ți se bate tâmpla? ◊ Expr. A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă) 1. (formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel. ◊ Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). 2. (construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten. ◊ Expr. Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (Fam.) Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu. ◊ Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjuctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formează viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fi spus. 4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fi învățat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fi aflând mulți în lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. și pop. îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), suntem (acc. și: suntém); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).
A FI sunt intranz. I. (cu funcţie de verb predicativ) 1) A se afla în realitate; a avea fiinţă; a fiinţa; a exista. ♢ Este (sau e) ceva (la mijloc) există ceva neclar (la mijloc). Este cum este treacă-meargă. 2) A se afla de faţă; a se găsi într-o anumită situaţie. Cartea este pe masă. Am fost la lucru. ♢ A fi la putere a se afla la conducere; a guverna. A fi în joc a se afla într-o situaţie critică. 3) A-şi avea obârşia; a se trage; a proveni. De unde eşti? 4) A se afla în viaţă; a trăi; a vieţui. El nu mai este. ♢ Cât vom fi şi vom trăi până la sfârşitul vieţii. 5) A avea loc; a se întâmpla; a se petrece. Ce a fost a trecut. ♢ A fost odată ca nici odată formulă cu care încep unele basme. 6) A avea o anumită valoare bănească; a costa; a valora. Cât e kilogramul de mere? II. (cu funcţie de verb copulativ) 1) (urmat de un nume predicativ) El este medic. Noi suntem trei. 2) (precedat de un pronume în dativ şi urmat de un determinativ) Mi-i foame. Mi-a fost greu. ♢ A-i fi oarecum (a-i fi nu ştiu cum) a nu îndrăzni; a se ruşina. A-i fi cuiva drag de ceva (sau de cineva) a îndrăgi ceva (sau pe cineva). III. (cu funcţie de verb semiauxiliar) Era s-o păţească. Îi era a cânta. IV. (cu funcţie de verb auxiliar) 1) (la formarea diatezei pasive) Ogorul este arat. 2) (la formarea unor moduri şi timpuri compuse) Copiii vor fi dormind. Să fi rămas. /<lat. sum, fui, fire
A FURÁ fur tranz. 1) (bunuri care aparţin altcuiva) A-şi însuşi pe nevăzute (în mod nelegal sau cu forţa); a răpi. ♢ ~ (pe cineva) cu ochiul (sau cu privirea) a privi pe cineva pe ascuns şi cu dragoste. 2) fig. A lua pe neaşteptate sau pe nesimţite. Vântul i-a furat pălăria. ♢ ~ (cuiva) o sărutare a săruta pe neaşteptate (pe cineva). 3) fig. (persoane sau manifestările lor) A copleşi fermecând. L-a furat frumuseţea naturii. ♢ ~ inima (cuiva) a) a încânta (pe cineva); b) a face (pe cineva) să se îndrăgostească. ~ (cuiva) ochii (sau vederile) a rămâne încântat, uitându-se la cineva. /<lat. furare
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu fi. ◊ Expr. De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = fie! să zicem că se poate! treacă-meargă!. 2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. Cine-i acolo? ♦ A-și avea originea, a se trage, a proveni. De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sunt și astăzi. ◊ Expr. Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. ◊ (Impers.; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era într-o seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost. ◊ Expr. Ce-o fi, o fi exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. Fie! = a) accept să se facă așa cum susții; b) merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. (Fam.) Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ceea ce spun) ? 5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sunt vinetele? 6. (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că... Ce e când ți se bate tâmpla? ◊ Expr. A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă) 1. (formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel. ◊ Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). 2. (construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten. ◊ Expr. Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (Fam.) Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu. ◊ Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjuctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formează viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fi spus. 4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fi învățat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fi aflând mulți în lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. și pop. îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), suntem (acc. și: suntém); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).
A FI sunt intranz. I. (cu funcţie de verb predicativ) 1) A se afla în realitate; a avea fiinţă; a fiinţa; a exista. ♢ Este (sau e) ceva (la mijloc) există ceva neclar (la mijloc). Este cum este treacă-meargă. 2) A se afla de faţă; a se găsi într-o anumită situaţie. Cartea este pe masă. Am fost la lucru. ♢ A fi la putere a se afla la conducere; a guverna. A fi în joc a se afla într-o situaţie critică. 3) A-şi avea obârşia; a se trage; a proveni. De unde eşti? 4) A se afla în viaţă; a trăi; a vieţui. El nu mai este. ♢ Cât vom fi şi vom trăi până la sfârşitul vieţii. 5) A avea loc; a se întâmpla; a se petrece. Ce a fost a trecut. ♢ A fost odată ca nici odată formulă cu care încep unele basme. 6) A avea o anumită valoare bănească; a costa; a valora. Cât e kilogramul de mere? II. (cu funcţie de verb copulativ) 1) (urmat de un nume predicativ) El este medic. Noi suntem trei. 2) (precedat de un pronume în dativ şi urmat de un determinativ) Mi-i foame. Mi-a fost greu. ♢ A-i fi oarecum (a-i fi nu ştiu cum) a nu îndrăzni; a se ruşina. A-i fi cuiva drag de ceva (sau de cineva) a îndrăgi ceva (sau pe cineva). III. (cu funcţie de verb semiauxiliar) Era s-o păţească. Îi era a cânta. IV. (cu funcţie de verb auxiliar) 1) (la formarea diatezei pasive) Ogorul este arat. 2) (la formarea unor moduri şi timpuri compuse) Copiii vor fi dormind. Să fi rămas. /<lat. sum, fui, fire
A FURÁ fur tranz. 1) (bunuri care aparţin altcuiva) A-şi însuşi pe nevăzute (în mod nelegal sau cu forţa); a răpi. ♢ ~ (pe cineva) cu ochiul (sau cu privirea) a privi pe cineva pe ascuns şi cu dragoste. 2) fig. A lua pe neaşteptate sau pe nesimţite. Vântul i-a furat pălăria. ♢ ~ (cuiva) o sărutare a săruta pe neaşteptate (pe cineva). 3) fig. (persoane sau manifestările lor) A copleşi fermecând. L-a furat frumuseţea naturii. ♢ ~ inima (cuiva) a) a încânta (pe cineva); b) a face (pe cineva) să se îndrăgostească. ~ (cuiva) ochii (sau vederile) a rămâne încântat, uitându-se la cineva. /<lat. furare
Sus
Sinonime:
FI vb. 1. v. trăi. 2. v. dăinui. 3. v. afla. 4. a se afla, a se găsi, a sta. (Plicul este pe masă nedesfăcut.) 5. a se afla, a figura, a se găsi, a se număra. (A fi printre invitaţi.) 6. v. situa. 7. v. locui. 8. v. avea. 9. v. constitui. 10. v. însemna. 11. v. întâmpla. 12. v. proveni. 13. v. trebui. 14. v. costa.
FURÁ vb. 1. a-şi însuşi, a lua, a sustrage, (rar) a hoţi, (reg.) a şuchea, a şuchiri, (prin Transilv.) a ciuşdi, (prin Bucov.) a hărşni, (Mold.) a paşli, (Transilv.) a pili, (înv. şi fam.) a sfeterisi, (înv., în Transilv.) a şpilui, (fam.) a ciordi, a subtiliza, a şparli, a şterge, a şterpeli, (arg.) a mangli, a panghi, a şucări, a şuti. (A ~ un stilou.) 2. v. prăda. (L-au ~ hoţii.) 3. v. pungăşi. 4. a-şi însuşi, a sustrage, (fam.) a şterpeli, (arg.) a furgăsi, a furlua. (A ~ un bun străin.) 5. v. răpi.
FURÁ vb. v. fofila, furişa, strecura.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)FURÁ vb. 1. a-şi însuşi, a lua, a sustrage, (rar) a hoţi, (reg.) a şuchea, a şuchiri, (prin Transilv.) a ciuşdi, (prin Bucov.) a hărşni, (Mold.) a paşli, (Transilv.) a pili, (înv. şi fam.) a sfeterisi, (înv., în Transilv.) a şpilui, (fam.) a ciordi, a subtiliza, a şparli, a şterge, a şterpeli, (arg.) a mangli, a panghi, a şucări, a şuti. (A ~ un stilou.) 2. v. prăda. (L-au ~ hoţii.) 3. v. pungăşi. 4. a-şi însuşi, a sustrage, (fam.) a şterpeli, (arg.) a furgăsi, a furlua. (A ~ un bun străin.) 5. v. răpi.
FURÁ vb. v. fofila, furişa, strecura.