Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "fire":
SusRime de gradul 2:
SusRime de gradul 3:
vorbire
venire
urmărire
unire
turcire
trăire
suferire
subțire
știre
stabilire
sprijinire
servire
referire
războire
răspândire
provenire
privire
primire
potrivire
pornire
pățire
oprire
omenire
oferire
ochire
numire
murire
mărire
lungire
lovire
lipsire
întărire
întâlnire
însușire
însoțire
îndoire
îndeplinire
împărțire
ieșire
găsire
folosire
devenire
descoperire
deosebire
denumire
construire
constituire
chinuire
atribuire
alcătuire
acoperire
zguduire
zdrobire
zăpăcire
voire
uluire
suire
substituire
strălucire
străduire
stăruire
stăpânire
sporire
șovăire
socotire
slăbire
sfârșire
școlire
sărbătorire
risipire
revenire
reușire
reunire
răsucire
răscolire
puire
prelungire
pregătire
potolire
plătire
pescuire
păzire
părăsire
nimicire
muncire
mănăstire
locuire
lipire
liniștire
iubire
întregire
inspire
înmulțire
înlocuire
îngrijire
îngăduire
închipuire
împodobire
hrănire
găurire
gândire
foire
ferire
dovedire
distribuire
dezvăluire
despărțire
depășire
definire
cucerire
conferire
clădire
citire
cinstire
cheltuire
cădire
înghițire
ascuțire
amintire
absorbire
zorire
zbârnâire
vopsire
vestire
trezire
topire
tipărire
tânguire
stârnire
sosire
sorbire
slobozire
silire
sforăire
sfințire
scormonire
săvârșire
rotire
rostire
restituire
reconstituire
răsărire
rănire
prostire
prăpădire
povestire
plutire
pipăire
pedepsire
păcălire
netezire
nenorocire
murdărire
mulțumire
mormăire
mistuire
mărginire
lămurire
izbire
ivire
învelire
învăluire
întocmire
instruire
instituire
îngrămădire
înghesuire
înflorire
înăbușire
împlinire
împletire
grăbire
gătire
fericire
dobândire
dezlănțuire
destăinuire
dăruire
dăinuire
cântărire
bombănire
boire
bizuire
azvârlire
aspire
amăgire
albire
adăpostire
adâncire
aburire
zvârlire
zgârcire
zbenguire
vrăjire
umilire
uimire
turtire
trăncănire
sucire
stropire
strivire
smiorcăire
smintire
sfătuire
scobire
rostogolire
roire
restabilire
respire
rătăcire
răcire
râcâire
pricinuire
prevestire
prevenire
prețuire
prăjire
prăbușire
pomenire
poftire
plescăire
păstorire
orbire
odihnire
ocrotire
obștire
obosire
necăjire
năruire
moștenire
molfăire
mire
mărunțire
mărturisire
mâhnire
lire
lărgire
jeluire
jefuire
izbucnire
învoire
învârtire
întrunire
însuflețire
înrudire
înlesnire
înlănțuire
încrețire
îmbolnăvire
îmbogățire
gonire
ghicire
gâtuire
domolire
dojenire
dibuire
destituire
desăvârșire
copleșire
ciocnire
chibzuire
căptușire
biciuire
alungire
ademenire
zuruire
zugrăvire
zbârlire
zbânțuire
uneltire
țâșnire
tămăduire
tăbăcire
statornicire
șoptire
snopire
slujire
sleire
slăvire
sfârâire
scutire
scotocire
scornire
scârțâire
sărăcire
răzvrătire
răpire
putrezire
pustiire
pufăire
preamărire
prăvălire
pocire
plesnire
plăsmuire
orânduire
ocolire
nemulțumire
necinstire
năvălire
năucire
născocire
năpădire
mijlocire
menire
martire
mârâire
mânjire
lustruire
lingușire
limpezire
jupuire
jignire
izgonire
izbutire
istovire
isprăvire
învinuire
învechire
întovărășire
înțepenire
înșire
însănătoșire
înroșire
înnebunire
îngrădire
înfăptuire
îndrăgostire
încetinire
împuternicire
împrejmuire
împotrivire
împărtășire
gunoire
grohăire
gospodărire
golire
ghemuire
dichisire
deslușire
cumpănire
cojire
clocire
cioplire
ciocănire
batjocorire
bănuire
bântuire
bâjbâire
aurire
asuprire
alipire
zvâcnire
zidire
zdrăngănire
zbârcire
zăngănire
zăbovire
veștejire
urzire
umezire
tocmire
tocire
țintire
târguire
târâire
tăinuire
șușuire
stingherire
stânjenire
stâlcire
șlefuire
simțire
sclipire
schimonosire
satire
rotunjire
retribuire
răzuire
ramolire
proptire
propovăduire
pripire
ponegrire
poleire
pocnire
plănuire
pitire
pipernicire
pășire
parvenire
pârlire
pălire
otrăvire
ofilire
nutrire
nesocotire
nebunire
năpustire
momire
moleșire
miruire
mânuire
mântuire
lucire
lenevire
jelire
iuțire
iscodire
irosire
învrăjbire
înveselire
înjosire
îngrozire
îndreptățire
îndrăznire
îndeletnicire
încremenire
încolăcire
îmboldire
găzduire
fâșâire
dezdoire
despăgubire
cotire
cosire
convertire
clocotire
clevetire
clătire
cimitire
cicălire
cerșire
călăuzire
buimăcire
bubuire
bodogănire
bocire
ațipire
argăsire
arcuire
amănunțire
altoire
agonisire
adeverire
acrire
zvârcolire
zgâire
zâmbire
zădărnicire
viețuire
vâjâire
ursire
trosnire
trântire
tăgăduire
supraviețuire
șterpelire
stăvilire
stârpire
spire
scrântire
schilodire
sâsâire
rodire
robire
regăsire
răzbire
rărire
rânduire
răcnire
proslăvire
prorocire
prigonire
prăznuire
prășire
pilire
pervertire
pângărire
oglindire
nepotrivire
mugurire
moșire
molipsire
mândrire
măgulire
lățire
jumulire
ispitire
ispășire
înzdrăvenire
învestire
înșiruire
înnoire
înnegrire
încolțire
îmbătrânire
hârșâire
gâfâire
franțuzire
făurire
fâsâire
expire
economisire
duruire
drăcuire
disprețuire
dăscălire
compătimire
cârpire
calicire
călire
bolborosire
asfințire
amorțire
albăstrire
admire
zbicire
zămislire
vuire
văruire
urgisire
umbrire
troienire
travestire
transpire
tivire
târnuire
tâmpire
tălmăcire
tâlcuire
șușotire
survenire
spovedire
spoire
șmecherire
sluțire
schingiuire
sădire
ronțăire
reconstruire
răzlețire
răsplătire
povățuire
poposire
pironire
pecetluire
pătimire
oștire
osândire
opărire
neîngrijire
mușuroire
mototolire
mituire
mijire
măcelărire
lecuire
jinduire
iscusire
iscălire
investire
întipărire
întețire
înrăutățire
îngălbenire
îndulcire
îndârjire
încercuire
încâlcire
împietrire
îmblânzire
hărțuire
hărăzire
grămădire
gâlgâire
foșnire
fârnâire
fandosire
dospire
dosire
dezvinovățire
dezvelire
dezlipire
dezamăgire
deșire
deservire
cotropire
convorbire
conviețuire
contopire
clipire
clămpănire
ciufulire
ciripire
căciulire
burdușire
bufnire
bălăcire
ațintire
adormire
absolvire
zdrelire
vâslire
tresărire
ticsire
terfelire
tencuire
tăvălire
surghiunire
stropșire
șoșoire
sortire
smerire
sfiire
sfârcâire
scrobire
scorojire
rumenire
ruginire
revizuire
reînnoire
pustnicire
puhoire
pripășire
primenire
priboire
prăsire
potopire
potcovire
ponosire
podire
pieire
peticire
pețire
părtinire
păgubire
orbecăire
nelegiuire
nedumerire
năzuire
năzărire
năpăstuire
migălire
licărire
lăfăire
julire
jugănire
jintuire
izbăvire
învinovățire
intuire
înlemnire
înăcrire
îmbulzire
hirotonisire
grăire
fugărire
fățuire
fâlfâire
domesticire
deferire
dărăcire
cuibărire
corcire
consfințire
codire
clipocire
cernire
cătrănire
cârmuire
căpătuire
bleojdire
aerisire
zbughire
zborșire
vătuire
urnire
unduire
țintuire
ticluire
teșire
tescuire
suplinire
strunire
străjuire
știrbire
spicuire
spălăcire
slugărire
șiroire
sfredelire
șerpuire
secătuire
scopire
sclifosire
redistribuire
răvășire
răstignire
rășchire
pritocire
primejduire
povârnire
poticnire
poreclire
poprire
pocăire
pleoștire
pietruire
picotire
păsuire
pălmuire
oțelire
orăcăire
oploșire
nefericire
nălucire
nădăjduire
mugire
miorcăire
înverzire
înrobire
înrăire
îndobitocire
închircire
încărunțire
înăsprire
împotmolire
împăienjenire
îmbrobodire
îmbrâncire
hulire
hăulire
hăire
garnisire
gângăvire
furnire
fasolire
dezrobire
dezmeticire
desfrunzire
descotorosire
contenire
ciopârțire
chivernisire
blagoslovire
aservire
asemuire
amuțire
abolire
zimțuire
zeflemisire
zeciuire
zburătăcire
zaharisire
zăgăzuire
urâțire
toropire
subîmpărțire
smălțuire
șire
siluire
sihăstrire
scumpire
sălășluire
răsfoire
răsădire
rânjire
propășire
prisosire
pribegire
prăfuire
plivire
plinire
pizmuire
pâlpâire
opintire
nădușire
năbușire
mocnire
mazilire
lâncezire
istorisire
înzăpezire
învălătucire
înfrățire
înălbire
împăturire
împădurire
ghiontire
ghiftuire
dubire
deznădăjduire
despădurire
cotcodăcire
cositorire
conspire
complinire
cocoloșire
ciuruire
ciorovăire
chimire
cârtire
aromire
aghesmuire
zălogire
veselire
terciuire
tânjire
strujire
șovâlcăire
șopotire
solvire
silabisire
scrâșnire
scofâlcire
sclivisire
șâșâire
sălbăticire
rindeluire
reamintire
răbufnire
pufnire
pricopsire
precumpănire
potire
plugărire
plămădire
piticire
pardosire
părăginire
nărăvire
năboire
muruire
mucezire
mâzgălire
izvodire
învinețire
înnămolire
înmugurire
îngurluire
îndrăgire
frunzărire
feștelire
fâstâcire
dumerire
dezmorțire
despletire
descumpănire
descojire
cănire
asurzire
arămire
zvonire
zețuire
zăticnire
viermuire
tutuire
tihnire
târnosire
sulimenire
șubrezire
sticlire
spârcuire
smolire
slovenire
șfichiuire
scrijelire
săpunire
redevenire
redescoperire
recucerire
prohibire
probozire
priponire
păcătuire
osebire
ologire
oblăduire
nuntire
nituire
muțire
milostivire
milogire
maimuțărire
măcăire
jerpelire
învârtejire
înrâurire
înnădire
îndrăcire
îndiguire
îndatorire
împământenire
îmblătire
icnire
hirotonire
gurluire
gogire
gângurire
flămânzire
ferfenițire
fălțuire
făcăluire
dumnezeire
dijmuire
dezgolire
desțelenire
coviltire
consfătuire
cloncănire
ciobire
ceruire
cercuire
zobire
văduvire
surzire
șprițuire
șoldire
smântânire
șerbire
psaltire
proțăpire
ploconire
perpelire
păcănire
obrintire
năvădire
năsădire
miluire
măsluire
mânăstire
lăcuire
lăcomire
izbândire
învălmășire
înjumătățire
înghiontire
îndesire
încetățenire
împroprietărire
împăciuire
îmbucătățire
ieftinire
glăsuire
găbjire
făptuire
drăgostire
dezobișnuire
deconspire
ciuntire
cârnire
cârmire
butășire
bruftuire
zumbăire
viscolire
tolănire
tocănire
smochinire
rostuire
ropotire
redobândire
pricire
presimțire
precupețire
plumbuire
pingelire
pârpălire
oblojire
obidire
norocire
nemurire
neclintire
năpârlire
mucegăire
meșteșugire
întinerire
înțelenire
încartiruire
împrietenire
hohotire
globire
descrețire
descâlcire
dănțuire
damblagire
crâcnire
căsăpire
zincuire
zemoșire
vămuire
văcsuire
Sus
Sus
Definiții din DEX:
FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu fi. ◊ Expr. De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = fie! să zicem că se poate! treacă-meargă!. 2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. Cine-i acolo? ♦ A-și avea originea, a se trage, a proveni. De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sunt și astăzi. ◊ Expr. Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. ◊ (Impers.; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era într-o seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost. ◊ Expr. Ce-o fi, o fi exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. Fie! = a) accept să se facă așa cum susții; b) merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. (Fam.) Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ceea ce spun) ? 5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sunt vinetele? 6. (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că... Ce e când ți se bate tâmpla? ◊ Expr. A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă) 1. (formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel. ◊ Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). 2. (construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten. ◊ Expr. Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (Fam.) Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu. ◊ Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjuctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formează viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fi spus. 4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fi învățat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fi aflând mulți în lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. și pop. îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), suntem (acc. și: suntém); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).
FÍRE, firi, s. f. 1. Mediul natural (împreună cu ființele care trăiesc în el). ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Structură psihică și morală a unei ființe; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ◊ Loc. adj. În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios. ◊ Expr. A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul. A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește. – V. fi.
FIR, fire, s. n. 1. Produs de torcătorie sau de filatură, de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea unor fibre textile; p. restr. fibră textilă. ◊ Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică. Firul apei = linie imaginară de la suprafața unei ape curgătoare, care unește punctele de viteză maximă ale apei. ◊ Expr. A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie sau aproape de moarte. Fir conducător (sau călăuzitor) = direcție de urmat; linie (de conduită). ♦ Fig. Idee, tendință care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc.; mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc. 2. Sârmă de telefon, de telegraf etc., alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite; p. gener. orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale. 3. Șuviță subțire de aur, de argint etc., de forma unui fir (1), folosită la cusături speciale de podoabă. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Fiecare dintre elementele, de forma unui fir (1) lung și subțire, care alcătuiesc părul, iarba etc.; p. ext. exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel; (în special) floare dintr-o specie de flori de același fel. ◊ Loc. adv. Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată. De-a fir a păr sau de-a firu-n păr, din fir până-n ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate. ♦ Bob, grăunte (de nisip, de mac etc.). ◊ Loc. adv. Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob. ♦ Fig. (Rar) Fărâmă, pic. – Lat. filum.
A FI sunt intranz. I. (cu funcţie de verb predicativ) 1) A se afla în realitate; a avea fiinţă; a fiinţa; a exista. ♢ Este (sau e) ceva (la mijloc) există ceva neclar (la mijloc). Este cum este treacă-meargă. 2) A se afla de faţă; a se găsi într-o anumită situaţie. Cartea este pe masă. Am fost la lucru. ♢ A fi la putere a se afla la conducere; a guverna. A fi în joc a se afla într-o situaţie critică. 3) A-şi avea obârşia; a se trage; a proveni. De unde eşti? 4) A se afla în viaţă; a trăi; a vieţui. El nu mai este. ♢ Cât vom fi şi vom trăi până la sfârşitul vieţii. 5) A avea loc; a se întâmpla; a se petrece. Ce a fost a trecut. ♢ A fost odată ca nici odată formulă cu care încep unele basme. 6) A avea o anumită valoare bănească; a costa; a valora. Cât e kilogramul de mere? II. (cu funcţie de verb copulativ) 1) (urmat de un nume predicativ) El este medic. Noi suntem trei. 2) (precedat de un pronume în dativ şi urmat de un determinativ) Mi-i foame. Mi-a fost greu. ♢ A-i fi oarecum (a-i fi nu ştiu cum) a nu îndrăzni; a se ruşina. A-i fi cuiva drag de ceva (sau de cineva) a îndrăgi ceva (sau pe cineva). III. (cu funcţie de verb semiauxiliar) Era s-o păţească. Îi era a cânta. IV. (cu funcţie de verb auxiliar) 1) (la formarea diatezei pasive) Ogorul este arat. 2) (la formarea unor moduri şi timpuri compuse) Copiii vor fi dormind. Să fi rămas. /<lat. sum, fui, fire
FIR ~e n. 1) Produs obţinut prin toarcerea fibrelor textile (naturale sau artificiale) folosit la fabricarea ţesăturilor. ~ de lână. ♢ ~ de păr fibră tare, de origine epitelială, care creşte pe pielea omului şi a animalelor. ~ cu plumb fir prevăzut la unul din capete cu o greutate metalică, folosit pentru determinarea direcţiei verticale. A se ţine (sau a-i sta, a-i atârna) cuiva viaţa numai într-un ~ de aţă (sau de păr) a) a se afla într-o situaţie foarte nesigură; b) a fi în pericol de moarte; c) a trage să moară. 2) fig. Linie subţire, neîntreruptă. ~ de fum. 3) Aţă metalică (de aur, de argint etc.), folosită la împodobirea unor obiecte de îmbrăcăminte. Haină cusută cu ~. 4) Fibră provenită din secreţia unor animale (păianjeni, omizi etc.). 5) Linie electrică prin care se transmite energia. 6) fig. Continuitate neîntreruptă; desfăşurare continuă; curs; mers. ~ul gândurilor. 7) Fiecare dintre părţile componente ale unei totalităţi de elemente omogene. ~ de busuioc. 8) fig. Cantitate neînsemnată. ~ de făină. /<lat. filum
FÍR//E ~i f. 1) Lume materială; natura înconjurătoare. 2) Fel de a fi al omului; caracter; natură. 3) Judecată sănătoasă; cuget. ♢ În toată ~ea a) matur; b) cu mintea sănătoasă. [G.-D. firii] /v. a fi
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)FÍRE, firi, s. f. 1. Mediul natural (împreună cu ființele care trăiesc în el). ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Structură psihică și morală a unei ființe; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ◊ Loc. adj. În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios. ◊ Expr. A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul. A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește. – V. fi.
FIR, fire, s. n. 1. Produs de torcătorie sau de filatură, de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea unor fibre textile; p. restr. fibră textilă. ◊ Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică. Firul apei = linie imaginară de la suprafața unei ape curgătoare, care unește punctele de viteză maximă ale apei. ◊ Expr. A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie sau aproape de moarte. Fir conducător (sau călăuzitor) = direcție de urmat; linie (de conduită). ♦ Fig. Idee, tendință care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc.; mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc. 2. Sârmă de telefon, de telegraf etc., alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite; p. gener. orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale. 3. Șuviță subțire de aur, de argint etc., de forma unui fir (1), folosită la cusături speciale de podoabă. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Fiecare dintre elementele, de forma unui fir (1) lung și subțire, care alcătuiesc părul, iarba etc.; p. ext. exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel; (în special) floare dintr-o specie de flori de același fel. ◊ Loc. adv. Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată. De-a fir a păr sau de-a firu-n păr, din fir până-n ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate. ♦ Bob, grăunte (de nisip, de mac etc.). ◊ Loc. adv. Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob. ♦ Fig. (Rar) Fărâmă, pic. – Lat. filum.
A FI sunt intranz. I. (cu funcţie de verb predicativ) 1) A se afla în realitate; a avea fiinţă; a fiinţa; a exista. ♢ Este (sau e) ceva (la mijloc) există ceva neclar (la mijloc). Este cum este treacă-meargă. 2) A se afla de faţă; a se găsi într-o anumită situaţie. Cartea este pe masă. Am fost la lucru. ♢ A fi la putere a se afla la conducere; a guverna. A fi în joc a se afla într-o situaţie critică. 3) A-şi avea obârşia; a se trage; a proveni. De unde eşti? 4) A se afla în viaţă; a trăi; a vieţui. El nu mai este. ♢ Cât vom fi şi vom trăi până la sfârşitul vieţii. 5) A avea loc; a se întâmpla; a se petrece. Ce a fost a trecut. ♢ A fost odată ca nici odată formulă cu care încep unele basme. 6) A avea o anumită valoare bănească; a costa; a valora. Cât e kilogramul de mere? II. (cu funcţie de verb copulativ) 1) (urmat de un nume predicativ) El este medic. Noi suntem trei. 2) (precedat de un pronume în dativ şi urmat de un determinativ) Mi-i foame. Mi-a fost greu. ♢ A-i fi oarecum (a-i fi nu ştiu cum) a nu îndrăzni; a se ruşina. A-i fi cuiva drag de ceva (sau de cineva) a îndrăgi ceva (sau pe cineva). III. (cu funcţie de verb semiauxiliar) Era s-o păţească. Îi era a cânta. IV. (cu funcţie de verb auxiliar) 1) (la formarea diatezei pasive) Ogorul este arat. 2) (la formarea unor moduri şi timpuri compuse) Copiii vor fi dormind. Să fi rămas. /<lat. sum, fui, fire
FIR ~e n. 1) Produs obţinut prin toarcerea fibrelor textile (naturale sau artificiale) folosit la fabricarea ţesăturilor. ~ de lână. ♢ ~ de păr fibră tare, de origine epitelială, care creşte pe pielea omului şi a animalelor. ~ cu plumb fir prevăzut la unul din capete cu o greutate metalică, folosit pentru determinarea direcţiei verticale. A se ţine (sau a-i sta, a-i atârna) cuiva viaţa numai într-un ~ de aţă (sau de păr) a) a se afla într-o situaţie foarte nesigură; b) a fi în pericol de moarte; c) a trage să moară. 2) fig. Linie subţire, neîntreruptă. ~ de fum. 3) Aţă metalică (de aur, de argint etc.), folosită la împodobirea unor obiecte de îmbrăcăminte. Haină cusută cu ~. 4) Fibră provenită din secreţia unor animale (păianjeni, omizi etc.). 5) Linie electrică prin care se transmite energia. 6) fig. Continuitate neîntreruptă; desfăşurare continuă; curs; mers. ~ul gândurilor. 7) Fiecare dintre părţile componente ale unei totalităţi de elemente omogene. ~ de busuioc. 8) fig. Cantitate neînsemnată. ~ de făină. /<lat. filum
FÍR//E ~i f. 1) Lume materială; natura înconjurătoare. 2) Fel de a fi al omului; caracter; natură. 3) Judecată sănătoasă; cuget. ♢ În toată ~ea a) matur; b) cu mintea sănătoasă. [G.-D. firii] /v. a fi
Sus
Sinonime:
FI vb. 1. v. trăi. 2. v. dăinui. 3. v. afla. 4. a se afla, a se găsi, a sta. (Plicul este pe masă nedesfăcut.) 5. a se afla, a figura, a se găsi, a se număra. (A fi printre invitaţi.) 6. v. situa. 7. v. locui. 8. v. avea. 9. v. constitui. 10. v. însemna. 11. v. întâmpla. 12. v. proveni. 13. v. trebui. 14. v. costa.
FIR s. 1. v. fibră. 2. v. cablu. 3. (TEHN.) fir cu plumb = (pop.) sfoară. 4. v. sfor. 5. v. pic.
FÍRE s. 1. v. natură. 2. fel. (Aşa e ~ mea.) 3. caracter, natură, structură, temperament, (livr.) umoare, (înv. şi reg.) natural, (înv.) duh, (fig.) inimă. (Are o ~ emotivă.) 4. apucătură, deprindere, nărav, obicei, obişnuinţă, (Ban.) ogod. (I-am aflat ~.) 5. v. cumpăt.
FÍRE s. v. ciclu, menstruaţie, period.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)FIR s. 1. v. fibră. 2. v. cablu. 3. (TEHN.) fir cu plumb = (pop.) sfoară. 4. v. sfor. 5. v. pic.
FÍRE s. 1. v. natură. 2. fel. (Aşa e ~ mea.) 3. caracter, natură, structură, temperament, (livr.) umoare, (înv. şi reg.) natural, (înv.) duh, (fig.) inimă. (Are o ~ emotivă.) 4. apucătură, deprindere, nărav, obicei, obişnuinţă, (Ban.) ogod. (I-am aflat ~.) 5. v. cumpăt.
FÍRE s. v. ciclu, menstruaţie, period.