Cuvinte care rimează cu fire; rime cu fire
Rima este potrivirea sunetelor de după ultima vocală accentuată
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "fire":

Sus

Rime de gradul 2:

bârfire răsfire jertfire musafire porfire prefire
Sus

Rime de gradul 3:

vorbire venire urmărire unire turcire trăire suferire subțire știre stabilire sprijinire servire referire războire răspândire provenire privire primire potrivire pornire pățire oprire omenire oferire ochire numire murire mărire lungire lovire lipsire întărire întâlnire însușire însoțire îndoire îndeplinire împărțire ieșire găsire folosire devenire descoperire deosebire denumire construire constituire chinuire atribuire alcătuire acoperire zguduire zdrobire zăpăcire voire uluire suire substituire strălucire străduire stăruire stăpânire sporire șovăire socotire slăbire sfârșire școlire sărbătorire risipire revenire reușire reunire răsucire răscolire puire prelungire pregătire potolire plătire pescuire păzire părăsire nimicire muncire mănăstire locuire lipire liniștire iubire întregire inspire înmulțire înlocuire îngrijire îngăduire închipuire împodobire hrănire găurire gândire foire ferire dovedire distribuire dezvăluire despărțire depășire definire cucerire conferire clădire citire cinstire cheltuire cădire înghițire ascuțire amintire absorbire zorire zbârnâire vopsire vestire trezire topire tipărire tânguire stârnire sosire sorbire slobozire silire sforăire sfințire scormonire săvârșire rotire rostire restituire reconstituire răsărire rănire prostire prăpădire povestire plutire pipăire pedepsire păcălire netezire nenorocire murdărire mulțumire mormăire mistuire mărginire lămurire izbire ivire învelire învăluire întocmire instruire instituire îngrămădire înghesuire înflorire înăbușire împlinire împletire grăbire gătire fericire dobândire dezlănțuire destăinuire dăruire dăinuire cântărire bombănire boire bizuire azvârlire aspire amăgire albire adăpostire adâncire aburire zvârlire zgârcire zbenguire vrăjire umilire uimire turtire trăncănire sucire stropire strivire smiorcăire smintire sfătuire scobire rostogolire roire restabilire respire rătăcire răcire râcâire pricinuire prevestire prevenire prețuire prăjire prăbușire pomenire poftire plescăire păstorire orbire odihnire ocrotire obștire obosire necăjire năruire moștenire molfăire mire mărunțire mărturisire mâhnire lire lărgire jeluire jefuire izbucnire învoire învârtire întrunire însuflețire înrudire înlesnire înlănțuire încrețire îmbolnăvire îmbogățire gonire ghicire gâtuire domolire dojenire dibuire destituire desăvârșire copleșire ciocnire chibzuire căptușire biciuire alungire ademenire zuruire zugrăvire zbârlire zbânțuire uneltire țâșnire tămăduire tăbăcire statornicire șoptire snopire slujire sleire slăvire sfârâire scutire scotocire scornire scârțâire sărăcire răzvrătire răpire putrezire pustiire pufăire preamărire prăvălire pocire plesnire plăsmuire orânduire ocolire nemulțumire necinstire năvălire năucire născocire năpădire mijlocire menire martire mârâire mânjire lustruire lingușire limpezire jupuire jignire izgonire izbutire istovire isprăvire învinuire învechire întovărășire înțepenire înșire însănătoșire înroșire înnebunire îngrădire înfăptuire îndrăgostire încetinire împuternicire împrejmuire împotrivire împărtășire gunoire grohăire gospodărire golire ghemuire dichisire deslușire cumpănire cojire clocire cioplire ciocănire batjocorire bănuire bântuire bâjbâire aurire asuprire alipire zvâcnire zidire zdrăngănire zbârcire zăngănire zăbovire veștejire urzire umezire tocmire tocire țintire târguire târâire tăinuire șușuire stingherire stânjenire stâlcire șlefuire simțire sclipire schimonosire satire rotunjire retribuire răzuire ramolire proptire propovăduire pripire ponegrire poleire pocnire plănuire pitire pipernicire pășire parvenire pârlire pălire otrăvire ofilire nutrire nesocotire nebunire năpustire momire moleșire miruire mânuire mântuire lucire lenevire jelire iuțire iscodire irosire învrăjbire înveselire înjosire îngrozire îndreptățire îndrăznire îndeletnicire încremenire încolăcire îmboldire găzduire fâșâire dezdoire despăgubire cotire cosire convertire clocotire clevetire clătire cimitire cicălire cerșire călăuzire buimăcire bubuire bodogănire bocire ațipire argăsire arcuire amănunțire altoire agonisire adeverire acrire zvârcolire zgâire zâmbire zădărnicire viețuire vâjâire ursire trosnire trântire tăgăduire supraviețuire șterpelire stăvilire stârpire spire scrântire schilodire sâsâire rodire robire regăsire răzbire rărire rânduire răcnire proslăvire prorocire prigonire prăznuire prășire pilire pervertire pângărire oglindire nepotrivire mugurire moșire molipsire mândrire măgulire lățire jumulire ispitire ispășire înzdrăvenire învestire înșiruire înnoire înnegrire încolțire îmbătrânire hârșâire gâfâire franțuzire făurire fâsâire expire economisire duruire drăcuire disprețuire dăscălire compătimire cârpire calicire călire bolborosire asfințire amorțire albăstrire admire zbicire zămislire vuire văruire urgisire umbrire troienire travestire transpire tivire târnuire tâmpire tălmăcire tâlcuire șușotire survenire spovedire spoire șmecherire sluțire schingiuire sădire ronțăire reconstruire răzlețire răsplătire povățuire poposire pironire pecetluire pătimire oștire osândire opărire neîngrijire mușuroire mototolire mituire mijire măcelărire lecuire jinduire iscusire iscălire investire întipărire întețire înrăutățire îngălbenire îndulcire îndârjire încercuire încâlcire împietrire îmblânzire hărțuire hărăzire grămădire gâlgâire foșnire fârnâire fandosire dospire dosire dezvinovățire dezvelire dezlipire dezamăgire deșire deservire cotropire convorbire conviețuire contopire clipire clămpănire ciufulire ciripire căciulire burdușire bufnire bălăcire ațintire adormire absolvire zdrelire vâslire tresărire ticsire terfelire tencuire tăvălire surghiunire stropșire șoșoire sortire smerire sfiire sfârcâire scrobire scorojire rumenire ruginire revizuire reînnoire pustnicire puhoire pripășire primenire priboire prăsire potopire potcovire ponosire podire pieire peticire pețire părtinire păgubire orbecăire nelegiuire nedumerire năzuire năzărire năpăstuire migălire licărire lăfăire julire jugănire jintuire izbăvire învinovățire intuire înlemnire înăcrire îmbulzire hirotonisire grăire fugărire fățuire fâlfâire domesticire deferire dărăcire cuibărire corcire consfințire codire clipocire cernire cătrănire cârmuire căpătuire bleojdire aerisire zbughire zborșire vătuire urnire unduire țintuire ticluire teșire tescuire suplinire strunire străjuire știrbire spicuire spălăcire slugărire șiroire sfredelire șerpuire secătuire scopire sclifosire redistribuire răvășire răstignire rășchire pritocire primejduire povârnire poticnire poreclire poprire pocăire pleoștire pietruire picotire păsuire pălmuire oțelire orăcăire oploșire nefericire nălucire nădăjduire mugire miorcăire înverzire înrobire înrăire îndobitocire închircire încărunțire înăsprire împotmolire împăienjenire îmbrobodire îmbrâncire hulire hăulire hăire garnisire gângăvire furnire fasolire dezrobire dezmeticire desfrunzire descotorosire contenire ciopârțire chivernisire blagoslovire aservire asemuire amuțire abolire zimțuire zeflemisire zeciuire zburătăcire zaharisire zăgăzuire urâțire toropire subîmpărțire smălțuire șire siluire sihăstrire scumpire sălășluire răsfoire răsădire rânjire propășire prisosire pribegire prăfuire plivire plinire pizmuire pâlpâire opintire nădușire năbușire mocnire mazilire lâncezire istorisire înzăpezire învălătucire înfrățire înălbire împăturire împădurire ghiontire ghiftuire dubire deznădăjduire despădurire cotcodăcire cositorire conspire complinire cocoloșire ciuruire ciorovăire chimire cârtire aromire aghesmuire zălogire veselire terciuire tânjire strujire șovâlcăire șopotire solvire silabisire scrâșnire scofâlcire sclivisire șâșâire sălbăticire rindeluire reamintire răbufnire pufnire pricopsire precumpănire potire plugărire plămădire piticire pardosire părăginire nărăvire năboire muruire mucezire mâzgălire izvodire învinețire înnămolire înmugurire îngurluire îndrăgire frunzărire feștelire fâstâcire dumerire dezmorțire despletire descumpănire descojire cănire asurzire arămire zvonire zețuire zăticnire viermuire tutuire tihnire târnosire sulimenire șubrezire sticlire spârcuire smolire slovenire șfichiuire scrijelire săpunire redevenire redescoperire recucerire prohibire probozire priponire păcătuire osebire ologire oblăduire nuntire nituire muțire milostivire milogire maimuțărire măcăire jerpelire învârtejire înrâurire înnădire îndrăcire îndiguire îndatorire împământenire îmblătire icnire hirotonire gurluire gogire gângurire flămânzire ferfenițire fălțuire făcăluire dumnezeire dijmuire dezgolire desțelenire coviltire consfătuire cloncănire ciobire ceruire cercuire zobire văduvire surzire șprițuire șoldire smântânire șerbire psaltire proțăpire ploconire perpelire păcănire obrintire năvădire năsădire miluire măsluire mânăstire lăcuire lăcomire izbândire învălmășire înjumătățire înghiontire îndesire încetățenire împroprietărire împăciuire îmbucătățire ieftinire glăsuire găbjire făptuire drăgostire dezobișnuire deconspire ciuntire cârnire cârmire butășire bruftuire zumbăire viscolire tolănire tocănire smochinire rostuire ropotire redobândire pricire presimțire precupețire plumbuire pingelire pârpălire oblojire obidire norocire nemurire neclintire năpârlire mucegăire meșteșugire întinerire înțelenire încartiruire împrietenire hohotire globire descrețire descâlcire dănțuire damblagire crâcnire căsăpire zincuire zemoșire vămuire văcsuire
Sus

Definiții din DEX:

FI, sunt, vb. IV. Intranz. A. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea ființă. A fi sau a nu fi. ◊ Expr. De când sunt (sau ești etc.) = (în legătură cu o negație) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e sau a fost ce (sau cum) a fost, dar... = fie! să zicem că se poate! treacă-meargă!. 2. A se afla, a se găsi într-un anumit loc, la o anumită persoană. Cine-i acolo? ♦ A-și avea originea, a se trage, a proveni. De unde ești? 3. A trăi, a viețui, a o duce; (despre lucruri, situații, acțiuni etc.) a dura, a dăinui, a ține. Vechi obiceiuri care sunt și astăzi. ◊ Expr. Cât e lumea și pământul = totdeauna; (în construcții negative) niciodată. ◊ (Impers.; urmat de determinări temporale, fixează momentul unei acțiuni, sugerează trecerea timpului etc.) Era într-o seară. E mult de atunci. 4. A se îndeplini, a se întâmpla, a se petrece, a avea loc. Mi-a spus cum a fost. ◊ Expr. Ce-o fi, o fi exprimă indiferența, neputința sau resemnarea cuiva în fața unei situații. Fie! = a) accept să se facă așa cum susții; b) merită, nu e păcat! O fi! = se poate, posibil (dar eu n-aș crede)! Așa a fost să fie = așa a trebuit să se întâmple, era inevitabil ca lucrurile să se petreacă în alt chip. (Fam.) Este? = nu-i așa (că am dreptate, că se confirmă ceea ce spun) ? 5. A avea prețul...; a costa, a valora. Cât sunt vinetele? 6. (În superstiții, ghicitori etc.) A însemna, a prevesti, a fi semn că... Ce e când ți se bate tâmpla? ◊ Expr. A nu fi bine (sau a bună) = a prevesti ceva rău. B. (Cu funcție copulativă) 1. (formează, împreună cu numele predicativ, predicatul) El este vesel. ◊ Expr. A fi bine de cineva sau a-i fi cuiva bine = a se găsi într-o situație prielnică, favorabilă, a avea parte de liniște, de mulțumire. A fi cu cineva = a fi de partea cuiva, a sprijini pe cineva (într-o dispută). 2. (construit cu dativul; împreună cu un nume predicativ, exprimă o stare sau o acțiune arătate de numele predicativ respectiv) Mi-e prieten. ◊ Expr. Ce mi-e (sau ți-e etc.)... = ce importanță are, ce folos decurge din... (Fam.) Ți-o (sau i-o etc.) fi = ajunge! destul! 3. (În construcții impersonale, cu subiectul logic în dativ; în legătură cu noțiuni exprimând un sentiment, o senzație, o stare sufletească) A simți. Mi-a fost greu. ◊ Loc. vb. A-i fi cuiva drag (cineva sau ceva) = a-i plăcea, a îndrăgi, a iubi. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) = (urmat de un infinitiv, un supin sau o propoziție secundară cu verbul la conjuctiv) îmi pasă, îmi vine (greu sau ușor); port grija, sunt interesat. ◊ Expr. Mi-e (sau ți-e etc.) că... (sau să nu...) = mă tem (sau te temi etc.) că... (sau să nu...). 4. (Impers.; urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv sau urmat ori precedat de o noțiune temporală) A urma (să se facă), a trebui (să se facă). Când a fost să plece. 5. (De obicei impers.; la imperfect și urmat de un verb la conjunctiv) A avea putința, posibilitatea, ocazia să...; a se afla pe punctul de a..., a nu mai lipsi mult până să... Era să moară. 6. (Impers.; urmat de un supin) A putea, a trebui, a considera că este cazul să..., a se cuveni. E ceva de făcut. C. (Verb auxiliar) I. (Construit cu un participiu, servește la formarea diatezei pasive) Faptele sunt cunoscute. II. (Construit cu un participiu invariabil, formează timpuri compuse ale diatezei active). 1. (Cu viitorul I formează viitorul anterior) Voi fi terminat. 2. (Cu condiționalul prezent formează perfectul optativ-condițional) N-ar mai fi plecat. 3. (Cu conjunctivul prezent formează perfectul conjunctivului) Să fi spus. 4. (Cu infinitivul formează perfectul infinitivului) Se poate lăuda a fi învățat totul. 5. (Cu viitorul I sau cu perfectul conjunctivului formează prezumtivul prezent și perfect) Să se fi aflând mulți în lume? III. (Construit cu un participiu invariabil sau cu un gerunziu, servește la alcătuirea unor forme perifrastice de perfect compus, mai mult ca perfect sau imperfect) Te-ai fost dus. [Forme gramaticale: prez. ind. sunt (fam. și pop. îs, prescurtat -s), ești (pr. iești), este (pr. ieste, prescurtat e, îi, i), suntem (acc. și: suntém); imperf. eram (pr. ieram); perf. s. fui (reg. fusei); m. m. ca perf. fusesem; conjunctiv să fiu; imper. pers. 2 sg. fii (negativ nu fi); part. fost] – Lat. sum, *fui, *fire (= fieri).

FÍRE, firi, s. f. 1. Mediul natural (împreună cu ființele care trăiesc în el). ◊ Loc. adv. Peste fire = extraordinar; în cel mai înalt grad. 2. Structură psihică și morală a unei ființe; caracter, temperament. 3. Minte, cuget; cumpăt. ◊ Loc. adj. În toată firea = ajuns la dezvoltare deplină, matur; în deplinătatea facultăților mintale, serios. ◊ Expr. A-și veni în fire = a-și reveni (după un șoc, o emoție puternică, un leșin). A scoate (pe cineva) din fire = a enerva (pe cineva), a înfuria, a scoate din sărite, din răbdări. A-și ține (sau a-și păstra) firea = a se stăpâni, a-și păstra cumpătul. A-și pierde firea sau a se pierde cu firea = a nu se mai putea stăpâni, a-și pierde cumpătul. A se prăpădi cu firea = a face tot posibilul; a se strădui; a se consuma foarte mult sufletește. – V. fi.

FIR, fire, s. n. 1. Produs de torcătorie sau de filatură, de formă lungă și subțire, obținut prin toarcerea unor fibre textile; p. restr. fibră textilă. ◊ Fir cu plumb = dispozitiv pentru determinarea sau verificarea direcției verticale, format dintr-o sfoară subțire având atârnată la un capăt o greutate metalică. Firul apei = linie imaginară de la suprafața unei ape curgătoare, care unește punctele de viteză maximă ale apei. ◊ Expr. A se ține (sau a sta, a atârna) (numai) într-un fir de ață (sau de păr) = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie sau aproape de moarte. Fir conducător (sau călăuzitor) = direcție de urmat; linie (de conduită). ♦ Fig. Idee, tendință care apare cu consecvență de-a lungul unei acțiuni, al unei opere etc.; mod de desfășurare (neîntreruptă) a unei acțiuni, a unui proces etc. 2. Sârmă de telefon, de telegraf etc., alcătuită din două, uneori din trei conductoare subțiri, izolate și de obicei răsucite; p. gener. orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale. 3. Șuviță subțire de aur, de argint etc., de forma unui fir (1), folosită la cusături speciale de podoabă. 4. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Fiecare dintre elementele, de forma unui fir (1) lung și subțire, care alcătuiesc părul, iarba etc.; p. ext. exemplar dintr-o specie de plante erbacee de același fel; (în special) floare dintr-o specie de flori de același fel. ◊ Loc. adv. Fir cu (sau de) fir = bucată cu bucată. De-a fir a păr sau de-a firu-n păr, din fir până-n ață = cu de-amănuntul, cu minuțiozitate. ♦ Bob, grăunte (de nisip, de mac etc.). ◊ Loc. adv. Fir cu fir = fiecare bob în parte, bob cu bob. ♦ Fig. (Rar) Fărâmă, pic. – Lat. filum.

A FI sunt intranz. I. (cu funcţie de verb predicativ) 1) A se afla în realitate; a avea fiinţă; a fiinţa; a exista. ♢ Este (sau e) ceva (la mijloc) există ceva neclar (la mijloc). Este cum este treacă-meargă. 2) A se afla de faţă; a se găsi într-o anumită situaţie. Cartea este pe masă. Am fost la lucru. ♢ A fi la putere a se afla la conducere; a guverna. A fi în joc a se afla într-o situaţie critică. 3) A-şi avea obârşia; a se trage; a proveni. De unde eşti? 4) A se afla în viaţă; a trăi; a vieţui. El nu mai este. ♢ Cât vom fi şi vom trăi până la sfârşitul vieţii. 5) A avea loc; a se întâmpla; a se petrece. Ce a fost a trecut. ♢ A fost odată ca nici odată formulă cu care încep unele basme. 6) A avea o anumită valoare bănească; a costa; a valora. Cât e kilogramul de mere? II. (cu funcţie de verb copulativ) 1) (urmat de un nume predicativ) El este medic. Noi suntem trei. 2) (precedat de un pronume în dativ şi urmat de un determinativ) Mi-i foame. Mi-a fost greu. ♢ A-i fi oarecum (a-i fi nu ştiu cum) a nu îndrăzni; a se ruşina. A-i fi cuiva drag de ceva (sau de cineva) a îndrăgi ceva (sau pe cineva). III. (cu funcţie de verb semiauxiliar) Era s-o păţească. Îi era a cânta. IV. (cu funcţie de verb auxiliar) 1) (la formarea diatezei pasive) Ogorul este arat. 2) (la formarea unor moduri şi timpuri compuse) Copiii vor fi dormind. Să fi rămas. /<lat. sum, fui, fire

FIR ~e n. 1) Produs obţinut prin toarcerea fibrelor textile (naturale sau artificiale) folosit la fabricarea ţesăturilor. ~ de lână. ♢ ~ de păr fibră tare, de origine epitelială, care creşte pe pielea omului şi a animalelor. ~ cu plumb fir prevăzut la unul din capete cu o greutate metalică, folosit pentru determinarea direcţiei verticale. A se ţine (sau a-i sta, a-i atârna) cuiva viaţa numai într-un ~ de aţă (sau de păr) a) a se afla într-o situaţie foarte nesigură; b) a fi în pericol de moarte; c) a trage să moară. 2) fig. Linie subţire, neîntreruptă. ~ de fum. 3) Aţă metalică (de aur, de argint etc.), folosită la împodobirea unor obiecte de îmbrăcăminte. Haină cusută cu ~. 4) Fibră provenită din secreţia unor animale (păianjeni, omizi etc.). 5) Linie electrică prin care se transmite energia. 6) fig. Continuitate neîntreruptă; desfăşurare continuă; curs; mers. ~ul gândurilor. 7) Fiecare dintre părţile componente ale unei totalităţi de elemente omogene. ~ de busuioc. 8) fig. Cantitate neînsemnată. ~ de făină. /<lat. filum

FÍR//E ~i f. 1) Lume materială; natura înconjurătoare. 2) Fel de a fi al omului; caracter; natură. 3) Judecată sănătoasă; cuget. ♢ În toată ~ea a) matur; b) cu mintea sănătoasă. [G.-D. firii] /v. a fi

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

FI vb. 1. v. trăi. 2. v. dăinui. 3. v. afla. 4. a se afla, a se găsi, a sta. (Plicul este pe masă nedesfăcut.) 5. a se afla, a figura, a se găsi, a se număra. (A fi printre invitaţi.) 6. v. situa. 7. v. locui. 8. v. avea. 9. v. constitui. 10. v. însemna. 11. v. întâmpla. 12. v. proveni. 13. v. trebui. 14. v. costa.

FIR s. 1. v. fibră. 2. v. cablu. 3. (TEHN.) fir cu plumb = (pop.) sfoară. 4. v. sfor. 5. v. pic.

FÍRE s. 1. v. natură. 2. fel. (Aşa e ~ mea.) 3. caracter, natură, structură, temperament, (livr.) umoare, (înv. şi reg.) natural, (înv.) duh, (fig.) inimă. (Are o ~ emotivă.) 4. apucătură, deprindere, nărav, obicei, obişnuinţă, (Ban.) ogod. (I-am aflat ~.) 5. v. cumpăt.

FÍRE s. v. ciclu, menstruaţie, period.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.009s