Filtrează după: Gradul rimei Număr de silabe Parte de vorbire

Cuvinte care rimează cu "față": (vezi și fâța fâță fata fată fața fătă făta)

Rime de gradul 2:

suprafață răsfață prefață postfață înfață desfață interfață

Rime de gradul 3:

viață ață cântăreață gheață hoață învață piață agață dimineață glumeață îngheață ceață creață îndrăzneață lunguiață rață măreață moață mustață călăreață semeață isteață certăreață răzleață dulceață fortăreață greață vorbăreață mistreață dezmață verdeață nătăfleață povață dezgheață înhață pădureață albeață cocoață fâneață paiață boroboață cață precupeață dezvață hrăpăreață târgoveață citeață plângăreață neciteață țață becață descurcăreață săltăreață roșeață drumeață lungăreață mătreață petrecăreață caragață băltăreață strungăreață lătăreață orbeață băgăreață gogoneață plimbăreață negreață bobleață sâneață înfigăreață mălăiață zâmbăreață șugubeață chichineață mogâldeață soață cotineață boață purtăreață corobeață coteneață măgăreață albineață coștereață șuiață văităreață mustăreață chilimoață ineață poftăreață umblăreață sfiață podeață lăiață suprafortăreață

Sus

Rime de gradul 4:

tendință credință cunoștință curăță distanță existență prezență ființă forță importanță substanță influență întrebuință știință sămânță anunță viță violență căruță siguranță renunță conștiință voință diferență dorință scoarță esență evidență experiență frecvență pronunță înălță înalță inflorescență rezistență instanță suferință învăță iță locuință nuanță absență agăță aparență sentință cadență componență conferință consecință corespondență terță denunță poliță enunță zeiță proeminență referință graniță ușurință încredință independență îngheță inteligență rezonanță maimuță zdreanță pestriță abundență alianță amenință proveniență ațâță balanță bobiță bunăvoință secvență grăunță cerință circumstanță concordanță consistență cuviință dependență desființă ședință rămășiță înființă insistență reședință preferință valență schiță speranță actriță arșiță asistență călugăriță competență cruță suliță șuviță eleganță excrescență faianță finanță indiferență înfrumuseță înștiință insuficiență răsfăță performanță alternanță stăruință transparență bistriță căpiță căsuță concurență consonanță constanță umilință pivniță deficiență exigență foiță folosință îngăduință iscusință temniță uliță mâță matriță neputință obișnuință permanență pieliță aroganță bășicuță reprezentanță putință bubuliță bufniță tărâță trebuință coincidență scadență dezmăță divergență prudență spiță privință protuberanță somnolență încuviință uzanță silință tăbliță nesiguranță piuliță notiță străduință perseverență adeverință adolescență ambianță apartenență baniță sforță chitanță circumferință clanță decadență scânteiuță dezgheță disonanță eficiență fetiță reverență urgență guiță sârguință undiță încălță încalță vacanță înhăță interferență licență rotiță meliță necuviință ploșniță recunoștință romanță aderență burniță chibzuință cocoță codiță desinență drăguță țâță ignoranță incidență indulgență întemniță speță toleranță torță prepeliță mlădiță steluță pojghiță năzuință neglijență ordonanță peniță perniță bădiță bălță stareță biruință confidență consecvență creanță plăcuță cutiuță demență descendență dezvăță vârtelniță echivalență excelență extravaganță gaiță săpunariță împestriță indolență însămânță sughiță lădiță liniuță trâmbiță aluniță audiență babiță urechelniță fiță căință carență cârtiță catrință cosiță crăiță cutezanță decență descălță descalță desculță diligență doniță săbiuță făgăduință gărgăriță impertinență incandescență inocență intermitență roiniță luminescență providență pocăință preponderență măsuță sticluță abstinență socotință afluență bentiță cămăruță cârlionță clopotniță potență conveniență coropișniță cratiță dependință discordanță pojarniță harță râșniță miță nojiță răzmeriță penitență persistență veveriță ștanță vărguță chichiță cobiliță coerență coexistență degenerescență dință divorță elocvență fărâmiță frunzuliță garofiță grădiniță rapiță interdependență lișiță măselariță nesocotință neștiință vehemență portanță porumbiță albăstriță baborniță solniță căciuliță cădelniță chișiță velință zgrăbunță cotoroanță raniță coviță tărtăcuță deferență răsadniță draniță exuberanță fluorescență găselniță zimță încunoștință indecență insolență intoleranță jurubiță măgăriță măicuță stăncuță momiță moță șurubelniță musculiță muzicuță necredință părăluță pernuță alviță vigilență ambulanță coșniță stanță doleanță velniță furculiță regență gropiță șopârliță rochiță lăbărță lapoviță leliță șiță scăriță mușiță troiță păstoriță prisosință reticență alteță restanță ascendență băncuță bărbiță botniță confluență usturoiță cristelniță cruciuliță deșănță diavoliță turiță imprudență inconsecvență inexistență înfăță mioriță ruscuță tăicuță păștiță bărbuță tămâiță bisericuță blăniță chintesență congruență predominanță cununiță dediță dumitriță eflorescență ferfeniță scufiță săniuță redundanță hachiță hanță impotență inconstanță inconștiență rariță jintiță linguriță nechibzuință neființă sabiță oiță reactanță recurență portiță pictoriță piedicuță asonanță bolniță sumuță cloanță convergență crenguță disidență rezidență inductanță punguliță intransigență jitniță laviță liță priință pavecerniță peliniță tarniță așchiuță căiță reînființă ciobăniță contingență cotruță șopârlaiță desfăță efervescență târtiță plevaiță garanță hreniță împeliță incompetență subzistență intendență virulență locotenență zăbăluță supraabundență matiță ocniță reminiscență păducherniță panglicuță periuță băbuță bahorniță bișniță bivoliță steliță clemență puicuță convalescență costiță răriță cușniță remanență fâță fofelniță fosforescență galiță stridență viforniță hudiță vineriță igliță condoleanță ușiță jurisprudență ștrengăriță luminanță splinuță moviliță varniță nevoință veninariță tăgârță panseluță boarță boleșniță brâncuță broscuță chelneriță văcuță complezență condescendență continență corniță cotreanță culanță doctoriță domniță fumăriță gemănariță pisicuță impaciență inăriță insuliță linariță magherniță mămăruță mânecuță mucarniță obediență penetranță albiuță albumiță altiță tăiculiță suficiență bundiță cabaniță cămășuță caracatiță chiseliță cofiță concomitență subsidență eminență primăriță tărăboanță guriță praftoriță incoerență văcăriță mierță vătășiță neguță oreșniță tartoriță pârpăriță petiță ajutorință albiță autofinanță băieșiță birefringență brișcuță broscariță căpriță cizmuliță codălbiță degetariță delniță discrepanță pleviță elocință emergență pușculiță fluență furcuță gogoriță turtiță gropniță hăinuță ziuliță studeniță limbariță lintiță lubeniță paciență păuniță salță acarniță bărbânță țărăncuță căniță casieriță chirighiță conductanță consultanță poieniță tocăniță zămoșiță drobiță smălță feliuță gârniță incontinență repugnanță lămâiță lostriță văduviță măriuță odăiță recrudescență paracherniță acăriță albiliță albiniță albinuță autodenunță băiță bălănuță trăistuță beldiță cărniță condicuță cuișoriță distonanță scrumelniță găgăuță garniță hulubiță inadvertență suculență joimăriță punguță tiparniță puricariță vrăbiuță nebunariță prestanță ospătăriță pelinariță pescăriță ambivalență băltiță birtășiță bumbăcariță cafeluță cătăniță ceșcuță reluctanță conivență solvență covalență dentiță difluență văpaiță frăguță franzeluță gârliță potecuță iminență precedență ineficiență ineleganță ingerință strungăriță umbreluță pregnanță meșteriță mierliță mierluță șușăniță trupiță opulență plăviță tapiță pseudoștiință tangență barmaniță belșiță rușuliță bubiță cenușerniță chelăriță sculptoriță cocuță colniță concrescență copăiță coroniță crăcuță criță preeminență scăfiță polcuță echidistanță recalcitranță forfecuță frăguliță tărăbuță glădiță goniță radianță reînălță hangiță vinariță reînalță șuiță puiculiță luminiță mânuță medelniță mieluță plescaviță mironosiță morăriță neconsecvență tumescență păcorniță păscuță perdeluță piperniță absolvență anevoință arborescență arendășiță audiofrecvență zolniță zețăriță școlăriță polivalență fustiță reordonanță relevanță leicuță meserniță topliță pință turgescență arhondăriță tășculiță zaharniță brișculiță vorbuliță ceșculiță cherațiță chiliuță strămurariță concupiscență confiență copiliță corigență sudoriță dăscăliță dohotniță tainiță gazorniță grandilocvență groșiță sluguță inapetență incongruență înspiță lămpiță ploscuță scânduriță mămiță vărguliță stelniță mocăniță nisipariță omnipotență străduță pănușiță pasiență pieptănariță băcăniță băciță boieriță cârciumăriță chicheriță chifteluță chinguliță delincvență găinăță refringență ialoviță impedanță întărniță straiță lojniță manutanță zăluță transhumanță negelariță neiculiță nesăbuință omniprezență tălpiță pâiniță băsmăluță bioluminescență tășcuță bombiță bujeniță cătănuță cetiniță cheiță chibritelniță chinguță chivuță ploiță unghiuță crăpelniță crâșmuliță dăltiță sârmuliță electrovalență gârbiță ghimpariță teleconferință teleguță iniță urzicuță spicheriță spinuță pitărcuță mraniță munificență năfrămuță purulență tăgăduință nuieluță polunoșniță ochelariță ocurență oliță oraniță tămâierniță posconiță admitanță bărbiuță sladniță bluzuliță brândușiță bunicuță cănăriță temperanță carboanță zarafiță zgărdiță corpolență tăviță pruncuță rotiliță fântâniță frizeriță redevență sapiență zgărduță zăvolniță huiță pufuliță inconsistență latență sălășluință muceniță zăvelcuță noiță olcuță patriță zgăibuliță sluguliță câșiță sprâncenuță dunguliță emitanță evanescență frânghiuță mahalagiță rotăriță mânușiță mărgeluță nabederniță sardeluță nerecunoștință nisiparniță nonșalanță nonviolență noptiță străchinuță turbulență prispuliță

Sus

Definiții din DEX:

FĂTÁ, pers. 3 fátă, vb. I. Tranz. (Despre animale mamifere) A naște, a face pui. – Lat. fetare.

FÁTĂ, fete, s. f. 1. Persoană de sex feminin, nemăritată. ◊ Fată în casă = fată (tânără) angajată ca femeie de serviciu într-o gospodărie. Fată bătrână = fată trecută de vârsta de măritat și care a rămas necăsătorită. ♦ Fecioară, virgină. 2. (În raport cu părinții) Fiică. – Lat. feta.

FẤȚĂ, fâțe, s. f. 1. (Reg.) Nume dat speciilor de pește mic (care înoată repede). 2. (Fam.) Femeie care se fâțâie. – Din fâțâi (derivat regresiv).

FÁȚĂ, fețe, s. f. I. 1. Partea anterioară a capului omului și a unor animale; chip, figură. ◊ Loc. adj. Din față = care se află înainte. De față = care se află prezent; care aparține prezentului. ◊ Loc. adv. În față = a) înainte; b) direct, fără înconjur, fără menajamente. Din față = dinainte. De față = în prezența cuiva. Pe față = direct, fără înconjur, fără menajamente; fără să se ferească. Față în față = unul înaintea (sau împotriva) celuilalt. ◊ Loc. prep. În fața (cuiva sau a ceva) = înaintea (cuiva sau a ceva). Din fața = dinaintea (cuiva sau a ceva). De față cu... = în prezența... Față cu... (sau de...) = a) în raport cu..., în ceea ce privește; b) pentru; c) având în vedere. ◊ Expr. A(-i) cânta (cuiva) cucul în (sau din...) față = (în superstiții) a-i merge (cuiva) bine. A fi de față = a fi prezent, a asista. A scăpa cu fața curată = a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă. A face față (cuiva sau la ceva) = a rezista; a corespunde unei probe, unei sarcini. A pune (de) față (sau față în față) = a confrunta; a compara. A (se) da pe față = a (se) descoperi, a (se) demasca. A-și întoarce fața (de la...) = a nu mai vrea să știe de... A privi (sau a vedea, a zări pe cineva) din față = a privi (sau a vedea etc.) în întregime figura cuiva. Om (sau taler) cu două fețe = om ipocrit, fățarnic. A-i prinde (pe cineva) la față = (despre haine, culori) a-i sta bine, a i se potrivi. ♦ Expresie a feței (I 1); mină, fizionomie. ◊ Expr. A schimba (sau a face) fețe(-fețe) = a) a-și schimba subit fizionomia, culoarea obrazului (de jenă, rușine etc.); b) a se simți foarte încurcat la auzul sau la vederea unor lucruri sau situații neplăcute; a se tulbura, a se zăpăci; c) (despre mătăsuri) a-și schimba reflexele, culorile. A prinde față = a se îndrepta după o boală. ♦ Obraz. 2. Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale. Au căzut cu fața la pământ. 3. (Pop.; determinat prin „de om” sau „pământeană”) Om. 4. Persoană, personaj. Fețe simandicoase. ◊ Față bisericească = reprezentant al bisericii. II. 1. (Mat.) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru; fiecare dintre planele care formează un diedru. 2. Suprafață (în special a pământului, a apei). ◊ Expr. La fața locului = acolo unde s-a întâmplat (sau se va întâmpla) ceva. 3. Înfățișare, aspect. ♦ Partea de deasupra, expusă vederii și mai aleasă, a unor articole alimentare de vânzare. 4. Culoare. ◊ Expr. A-i ieși (unei pânze, unei stofe) fața (la soare, la spălat etc.) = a se decolora. 5. Partea lustruită, poleită, finisată atent etc. a unui obiect. ◊ Expr. A da față (unui lucru) = a lustrui, a polei, a netezi, a face să arate frumos (un lucru). ♦ Partea finită, expusă vederii, a unei țesături (în opoziție cu dosul ei). 6. (În sintagmele) Față de masă = material textil, plastic etc. folosit spre a acoperi o masă (când se mănâncă sau ca ornament). Față de pernă (sau de plapumă) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna (sau plapuma). 7. Prima pagină a fiecărei file. ♦ (Înv. și pop.) Pagină. 8. Fațadă. 9. (În sintagma) Fața dealului (sau a muntelui etc.) = partea dealului (sau a muntelui etc.) orientată spre soare sau spre miazăzi. – Lat. pop. facia (< facies).

FÁTA MORGÁNA f. 1) Fenomen optic caracteristic zonelor calde, datorită căruia imaginile obiectelor aflate la orizont apar ca şi cum s-ar reflecta într-o apă. 2) fig. Iluzie trecătoare. /Cuv. it.

FÁTĂ féte f. 1) Persoană de sex feminin de la naştere până la căsătorie; duduie; domnişoară. ♢ ~ mare a) fecioară; b) fată bună de măritat. ~ bătrană (sau trecută, stătută) fată rămasă nemăritată. ~ în casă fată tânără angajată în trecut pentru treburi gospodăreşti. Părul-fetei plantă de pădure, ce creşte prin crăpăturile stâncilor. Ruşinea-fetei plantă cu tulpină păroasă, cu flori albe sau trandafirii, dispune în umbelă, în centrul căreia se află câte o floricică de culoare roşie-închisă. Fata-cu-cobiliţă denumire populară a constelaţiei Orion. 2) pop. Tânără castă. 3) Persoană de sex feminin privită în raport cu părinţii săi; fiică. ♢ Fata mamei se spune despre o fată alintată. [G.-D. fetei] /<lat. feta

FÁŢ//Ă féţe f. 1) Partea de dinainte a capului la om; obraz. 2) Ansamblu de trăsături specifice ale acestei părţi; chip; figură; fizionomie. ~ acră. 3) pop. Individ considerat în raport cu societatea; persoană. ♢ ~ bisericească slujitor al cultului. 4) mat. Fiecare dintre suprafeţele plane ale unui corp geometric. Feţele cubului. 5) rar Partea de deasupra a unui corp sau a unui obiect. ~a plapumei. 6) Aspect exterior. ~a Pământului. ♢ A-şi pierde ~a a se decolora. 7) Prima pagină a unei foi de hârtie. [G.-D. feţei] /<lat. facies

A FĂTÁ pers. 3 fátă tranz. (despre femelele animalelor mamifere) A face să apară pe lume. /<lat. fetare

FATA MORGÁNA f. (în regiunile tropicale) Fenomen optic care face ca obiectele aflate la orizont să apară multiple sau răsturnate, ca într-o apă. /<it. [fata] morgana

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

FÁTĂ s. 1. copilă, (înv. şi reg.) pruncă. (Un grup de ~ete.) 2. v. fecioară. 3. v. fiică.

FÁŢĂ s. 1. v. obraz. 2. figură, fizionomie, obraz, oval, profil. (O ~ cunoscută.) 3. obraz, ochi (pl.). (Se spală pe ~.) 4. v. fízionomie. 5. v. persoană. 6. v. avers. 7. v. recto. 8. v. pagină. 9. v. faţadă. 10. acoperitoare, învelitoare. (~ la un fotoliu.) 11. faţă de masă = (înv. şi reg.) masă, peşchir, pânzătură, (reg.) măsai, mesală, mesanică, (Ban. şi Transilv.) măsar, măsăriţă, (Ban.) măsărnică, (Transilv. şi Maram.) măsoaie. (O ~ de in.) 12. v. înfăţişare. 13. învelitoare, (prin Transilv. şi Maram.) sac, (prin Transilv.) tăbuieţ. (~ de pernă.) 14. v. suprafaţă.

FÁŢĂ s. v. culoare, masă, personaj, vopsea.

FĂTÁ vb. a face, a naşte, (prin Transilv.) a pui. (Vaca a ~ un viţel.)

FÂŢĂ s. v. baboi.

FÂŢĂ s. v. fufă, plevuşcă, zvârlugă.