Filtrează după: Gradul rimei Număr de silabe Parte de vorbire

Cuvinte care rimează cu "coti": (vezi și coți)

Substantive care rimează cu "coti":

Verbe care rimează cu "coti":

românești miști ești lungești micești ști guști privești socoti domnești citi plăti cinsti pregăti aminti paști bănești puști liniști povesti prosti oști ivești împleti găti roti rosti neliniști albești vesti caști adăposti pluti prevesti turti pofti ocroti sminti muști învârti îndrăgosti pățești răzvrăti golești șopti unelti moldovenești scuti necinsti contești izbuti amărăști negrești pitești cleveti clăti nesocoti ciocănești clocoti ținti propti cotești cești piti cosești năpusti converti scrânti răsti porcești obști trânti ispiti făurești învesti perverti investi țigănești bălăbănești răsplăti piști șușoti forfoti aținti pungești sorti piroti boțești cernești ruginești chiti pleoști speti țuști picoti clinti posti feti cârti opinti bolti ghionti travesti popești despleti ciomăgești șopoti reaminti cănești chicoti nunti fetești îmblăti priponești ciunti drăgosti obrinti înghionti boboti învești chifti roboti coșești hohoti ropoti blești tropoti prociti musti borti inverti păunești văcărești sfeti oțeti răpști murgești interverti lehămeti agesti chioti stărosti ciocârti zărăsti cafti hârsești zăsti dezmiriști anosti reciti rătuti zăleti pocâlti zopoti însuti movilești reconverti hăti clefeti îngloti țipoti bălti morărești răsciti cârcoti moșcoti mihoti repovesti bonti pomosti prești loloti răsști reinvesti hărhăti coroti

Sus

Adjective care rimează cu "coti":

Sus

Pronume care rimează cu "coti":

cești ăști

Sus

Alte cuvinte care rimează cu coti:

paști căști vești țuști țuști iuști huști fuști haiti țâști rudiști hârști vârști țâști-bâști

Sus

Definiții din DEX:

CÓT, (I 1) coate și (I 2, 3, 4) coturi, s. n., (II) coți, s. m. I. S. n. 1. (Anat.; la om) Partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care unește brațul cu antebrațul. ◊ Loc. adv. Cot la cot = alături; împreună. ◊ Expr. A da din coate = a) a-și face loc împingând pe alții; b) a lupta (fără scrupule) pentru a ieși dintr-o încurcătură, pentru a obține o situație. A lega cot la cot = a lega (pe cineva) cu mâinile la spate (alături de altul). A-și da coate (sau cu cotul) = a-și face semne (cu cotul); a coti (2). A băga mâinile până-n (sau până la) coate = a fura mult și fără jenă. (Fam.) A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență. Mă doare-n cot! = puțin îmi pasă! ♦ Compus: coate-goale s. m. invar. = (depr.) om sărac. ♦ Parte a mânecii care acoperă cotul (I 1). ♦ (La cal) Parte ieșită în afara articulației de la mijlocul picioarelor de dinapoi. 2. Loc, porțiune unde un drum, o vale etc. își schimbă brusc direcția; cotitură, întorsătură. ♦ Meandră (a unei ape curgătoare). 3. Tub curbat în forma unui arc de cerc, folosit pentru a face legătura între două conducte cu direcții diferite. 4. (Reg.) Colț, unghi, ungher. II. S. m. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu 0,664 metri (în Muntenia) sau cu 0,637 metri (în Moldova), care reprezenta distanța de la cot (I 1) până la încheietura palmei; p. ext. măsură considerată, subiectiv, mare sau mică, după împrejurări. ◊ Expr. A scoate (sau a-i ieși cuiva) limba de-un cot, se zice când cineva face un efort (fizic) peste măsură de mare. ♦ Bucată de material textil măsurată cu această unitate de măsură. ♦ (Reg.) Vergea de lemn sau de metal pentru măsurarea lungimii. – Lat. cubitus.

COTÍ, cotesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre râuri, drumuri etc.) A schimba direcția, a face un cot (I 2); (despre ființe sau vehicule) a face o cotitură, a părăsi drumul drept; a cârmi. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A îndrepta în altă direcție. ♦ Tranz. A conduce pe cineva pe un drum întortocheat. 2. Tranz. (Rar) A atinge, a lovi cu cotul (I 1) pentru a-și face loc. ♦ Refl. recipr. A-și face semn (reciproc) cu cotul. – Din cot.

COT3 coţi m. înv. Veche unitate de măsură pentru lungimi egală cu aproximativ 60 cm. ♢ A scoate limba de-un ~ a) a se sufoca de oboseală; b) a depune eforturi ce depăşesc propriile puteri. /<lat. cubitus

A COT//Í ~ésc 1. intranz. 1) (despre ape curgătoare, drumuri etc.) A face un cot; a lua altă direcţie. 2) (despre fiinţe sau vehicule) A-şi schimba direcţia iniţială, luând-o într-o parte; a face o cotitură; a întoarce; a cârni. 2. tranz. 1) A îndrepta în altă direcţie. 2) (persoane) A conduce pe un drum cu multe cotituri. 3) rar A înghionti cu cotul pentru a-şi face loc. /Din cot

A SE COT//Í mă ~ésc intranz. rar A-şi face semn (concomitent) cu cotul. /Din cot

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

COT s. I. 1. v. cotitură. 2. v. meandru. II. (prin Transilv.) şing. (Un ~ de pânză.)

COTÍ vb. 1. a cârmi, a vira, (rar) a cârmui, (pop.) a cârni, (Mold.) a cotigi, (înv.) a şovăi. (A ~ un autovehicul.) 2. a o lua, a merge. (O ~ la stânga.)

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)

Sus

Cuvinte vecine:

cotezi cotește cotești coteț cotețe cotețele cotețelor cotețul cotețuluicoticotidala cotidale cotidalei cotidalele cotidalelor cotidală cotidian cotidianul cotidianului cotidiană