Cuvinte care rimează cu colț; rime cu colț
Rima este potrivirea sunetelor de după ultima vocală accentuată
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "colț": (vezi și colt)

Sus

Rime de gradul 2:

colț
Sus

Rime de gradul 3:

bolț
Sus

Rime de gradul 4:

înalț încalț smalț descalț desculț malț orbalț valț zbilț mihalț falț jilț filț gogâlț
Sus

Definiții din DEX:

COLȚ, (I, II 4) colțuri, s. n. (II, III) colți, s. m. I. S. n. 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. ◊ Colțul gurii = fiecare dintre cele două extremități laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele. ♦ Fiecare dintre unghiurile formate de două străzi care se întâlnesc; locul format de fiecare dintre aceste unghiuri. ◊ Expr. Colț cu... = în unghiul format de străzile... 2. Porțiune dintr-un obiect sau dintr-un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui. ♦ (În publicistică) Rubrică rezervată unei anumite specialități. ♦ Margine, extremitate. ◊ Colț de pâine = coltuc (1); p. gener. orice bucată de pâine (tăiată de la o margine). ♦ Porțiune dintr-o încăpere cuprinsă între extremitățile reunite ale pereților. ◊ Expr. A da din colț în colț = a recurge la tot felul de subterfugii pentru a ieși dintr-o încurcătură. A pune (un copil) la colț = a pedepsi un copil, așezându-l într-un ungher al camerei cu fața la perete. 3. Loc îndepărtat, retras, dosnic; refugiu, ascunziș. ◊ Expr. În (sau din) toate colțurile = în (sau din) toate părțile. II. S. m. 1. Dinte al animalelor (p. ext. și al oamenilor), în special caninul. ◊ Expr. A-și arăta colții = a manifesta o atitudine agresivă, aprigă. A (se) lua la colți = a (se) certa, a fi gata de încăierare. A avea colți (sau un colț) = a fi dârz; a fi obraznic. ♦ Fragment dintr-un dinte sau dintr-o măsea ruptă. 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei, furcii sau ale altor instrumente asemănătoare. 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață; țintă. 4. Vârf ascuțit și proeminent de stâncă, de gheață etc. 5. Vârful plantelor, în special al ierbii, la începutul dezvoltării lor, când încolțesc. 6. Compus: colții-babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate, cu flori galbene și cu fructe țepoase (Tribulus terrestris). III. S. m. 1. Fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe; dantelă împletită în această formă. 2. Șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe tâmple. – Din bg. kolec, scr. kolac.

COLT, colturi, s. n. Tip de revolver sau de pistolet. – Din engl. Colt, fr. colt.

COLŢ1 ~uri n. 1) Loc unde se întâlnesc două laturi sau două muchii ale unui obiect. ~ul mesei. ~ul batistei. ♢ ~ul gurii fiecare din cele două extremităţi ale gurii unde se întâlnesc buzele. ~ de pâine bucata de la margine a unei pâini; călcâi. ~ de stradă unghi format de două străzi care se întretaie. 2) Parte a unei încăperi, unde se unesc doi pereţi alăturaţi; ungher. ♢ A da din ~ în ~a face eforturi disperate pentru a scăpa de ceva. 3) (în publicistică) Rubrică rezervată unei anumite specialităţi. ~ satiric. 4) Loc, departe de ochii lumii, care serveşte drept refugiu pentru cineva. ♢ ~ de ţară loc retras. În (sau din) toate ~urile (lumii) în (sau din) toate părţile; (de) pretutindeni. La ~ de ţară şi la mijloc de masă într-un loc ferit, dar avantajos. 5) Broboadă subţire în formă de triunghi. /<bulg. kolec, sb. kolac

COLŢ2 ~i m. 1) Dinte cu vârf ascuţit, situat între dinţii incisivi şi măsele; dinte canin. ~i de morsă. ~i de elefant. ♢ A-şi arăta ~ii a-şi da pe faţă firea agresivă. A fi la ~i cu cineva a trăi rău cu cineva; a nu se putea înţelege. 2) Bucată rămasă dintr-un dinte rupt. 3) Fiecare dintre piesele în formă de cui ale unei unelte agricole; dinte. ~i de greblă. ~ de furcă. 4) Cui cu gămălia mare şi crestată, care se aplică pe talpa încălţămintei de sport sau de iarnă pentru a împiedica alunecarea. 5) Vârful unei plante, mai ales al ierbii, când răsare din pământ. ♢ A da (sau a scoate, a prinde) ~i a încolţi. 6) Proeminenţă cu vârf ascuţit. ~ de stâncă. 7) Fiecare dintre tăieturile triunghiulare făcute pe marginea unei stofe; zimţ. 8): Floare-de-~ mică plantă erbacee, cu frunze albicioase, pufoase şi ascuţite, care creşte pe crestele stâncoase ale munţilor; floarea-doamnei; albumeală; edelvais. /<bulg. kolec, sb. kolac

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

COLŢ s. 1. cotlon, ungher, unghi, (reg.) corn, cot, (Olt. şi Transilv.) ungheţ. (Într-un colţ al odăii.) 2. v. extremitate. 3. colţul gurii v. comisură. 4. v. canin. 5. v. dinte. 6. dinte, măsea. (Colţ la grapă.) 7. dinte, zimţ. (Colţ al ferăstrăului.) 8. ţintă, (reg.) cui. (Colţ pe talpa încălţămintei.) 9. (BOT.) colţul-babei (Tribulus terrestris) = (reg.) păducheriţă, păducherniţă, păduchele-calului, păduchele-elefantului.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.001s