Cuvinte care rimează cu capul; rime cu capul
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "capul":

Sus

Rime de gradul 1:

scapul potcapul handicapul varicapul
Sus

Rime de gradul 2:

dulapul ciorapul japul țapul crapul napul trapul proțapul hapul arapul satrapul papul valtrapul casapul șteapul chebapul esculapul șlapul slapul gherdapul căleapul năvrapul cușchebapul hanapul nahlapul țapapul
Sus

Rime de gradul 3:

câmpul scopul corpul grupul timpul tipul nisipul episcopul stâlpul chipul opul lupul trupul stropul microscopul stupul snopul siropul șchiopul topul arhiepiscopul anotimpul anticorpul izotopul popul dopul potopul stopul stereotipul cepul tropul prototipul plopul scrupul tertipul hopul pupul răstimpul galopul prosopul târnăcopul polipul telescopul protopopul ciclopul carpul crepul șlepul șipul miopul calupul pul epitropul contratimpul biotopul filantropul jepul lipul genotipul stepul linotipul jilipul monotipul jipul clipul giroscopul autostopul salepul șteampul endoscopul hârtopul arhetipul ultramicroscopul stetoscopul pericarpul copul slipul scalpul laparoscopul mizantropul crupul heliotropul gropul cinescopul microgrupul uncropul cipul clopul radiotelescopul chiupul magnetoscopul caleidoscopul radioizotopul cantalupul isopul diascopul stereoscopul spectroscopul perisipul metacarpul zoantropul pneumotropul pitecantropul neurotropul bronhoscopul gelepul epicarpul anemoscopul grepul peritoneoscopul horoscopul ametropul fenotipul jaspul baroscopul periscopul videoclipul osciloscopul hemeralopul zastupul aeroscopul ecotipul contratipul hipermetropul ciumpul sinantropul teletopul laringoscopul cistoscopul iconoscopul gastroscopul strupul rectoscopul urlupul nictalopul hipocampul emetropul anemotropul otcupul defectoscopul oftalmoscopul daghereotipul tahistoscopul orticonoscopul mansupul cardioscopul ebulioscopul electroscopul reoscopul uretroscopul exocarpul euripul epidiascopul faringoscopul crioscopul otoscopul laptopul logotipul stroboscopul statoscopul ecoscopul julepul endocarpul idiotipul pleuroscopul termoscopul negatoscopul fibroscopul galvanoscopul hematoscopul astroscopul prislopul mezocarpul stereomicroscopul stenotipul cheratoscopul stomatoscopul mehtupul escalopul aberoscopul rinoscopul biotipul ovoscopul discromatopul cinemascopul iridoscopul helioscopul fluoroscopul salpingoscopul blimpul gazoscopul musaipul tunoscopul schipul quipul higroscopul piropul pluvioscopul intertipul fosforoscopul cropul sincronoscopul duroscopul cronoscopul polariscopul paleantropul spintariscopul colposcopul scleroscopul autoanticorpul filigranoscopul supericonoscopul ozonoscopul seismoscopul eoantropul cromoscopul orotipul monoscopul politipul petroduroscopul milacopul spectrohelioscopul vibroscopul luminoscopul piroscopul tahiscopul nefoscopul grizuscopul relascopul corticotropul zermacupul scarpul tonoscopul mediastinoscopul șpul monocipul cenotipul contracâmpul antianticorpul memoriscopul
Sus

Rime de gradul 4:

termenul podul capătul primul procedeul procesul studiul elementul catul câtul dreptul evul planul faptul omul locul opusul organul pământul parul părul momentul calul fenomenul piciorul centrul cercul serviciul romul conul romanul românul sensul conducătorul semnul contactul satul șeful cuvântul dansul războiul statul domnul spiritul domeniul punctul spațiul diminutivul raportul răul râul sistemul darul copilul genul vehiculul gradul tubul aerul agentul aspectul modul vehicul matul insul altul lichidul micul unul ansamblul autorul golul vârful nodul bărbatul numărul gerul zeul banul jocul obiectul produsul actul dicționarul verbul soțul venitul răspunsul stomacul accentul însul adevărul sacul învelișul leul înțelesul volumul contractul calcul sexul cuptorul adjectivul respectul restul dracul magazinul autovehicul proprietarul bățul mersul metrul atomul nasul patul globul gâtul palatul ciclul utilajul păcatul fascicul cotul fluierul fotbalul învățatul mânerul destul mărul dosul masculul mascul echivalentul hormonul mutul reflexul substantivul codul ursul sinonimul untul apostolul turnul circul ciobanul spicul capitolul sul băiatul alfabetul votul spinul cocoșul conceptul comportamentul traseul prefixul căpitanul atributul catargul moșul mâncatul cancerul păstorul parfumul fudul brâul calicul caietul birul berbecul pumnul vulturul sosul climatul sculptorul segmentul racul acompaniamentul lobul virusul temperamentul ovul clericul dedesubtul predicatul pintenul piperul ministerul hibridul molul sorbul corbul adverbul comentariul testiculul busuiocul liceul mațul kilogramul testicul nul nașul țiul titularul pluralul consul curul elanul credul stimul corpuscul mucul chiul departamentul minuscul sătul tentacul butul pătul peduncul buletinul cocosul tăul sasul călușul majuscul pliscul buciumul coeficientul neuronul pendul bujorul bâtul sublimul brevetul indexul șervetul fiziologul panicul islamismul scul staul ventricul dragonul delfinul furuncul mușcatul auricul zâmbetul tubercul crepuscul coconul vestibul pătrunjelul luceafărul recensământul știmul bucătarul emul arcașul arcanul musul capitul somnambul pastorul nesătul consensul receptacul gatul bărăganul flocul dânsul ciul pedicul proconsul săgetătorul ghiul canalicul orcicul noctambul mul îndestul recul asclepiadul iluminismul cumul nesațul aul bardul mogul reticul împrejurul mâțul folicul pleonasmul catehumenul sațul tumul fenicul șestul pixul orgasmul ilustratorul huțul fâșul firicelul caracul preambul aleanul tul incredul minotaurul alunelul antonimul înăuntrul ziditorul funambul jianul exodul polcovnicul diverticul aerovehicul arhaismul coagul țuțul opercul tabernacul haidăul hobanul literatorul iconodul denticul traul incunabul oscul amplexicaul calusul linxul decameronul siminocul specul conciliabul edicul micromodul ful mezaninul conventicul licornul șotul decalogul infundibul opuscul gulerașul herul craul postcalcul antecalcul monticul iubițelul cărășelul îndărătul murgulețul cușacul funicul pârul viceconsul conceptacul postmodernismul comornicul animalcul bouarul rustemul șabărul agănăul șoșul apendicul preafericitul galaonul cornicul acicul tontoroiul bacăul hidromodul otuzbirul niciunul dindărătul nealtul săbărelul dimprejurul amărunțelul rezultatul alineatul
Sus

Definiții din DEX:

CAP1, (I, III) capete, s. n., (II) capi, s. m. I. S. n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simț și orificiul bucal. ◊ Loc. adv. Din cap până-n picioare = de sus până jos, în întregime, cu desăvârșire. Cu noaptea-n cap = dis-de-dimineață. (Până) peste cap = extrem de..., exagerat de... Cu un cap mai sus = (cu mult) mai sus, mai deștept, mai reușit, mai bine. Cu capul plecat = rușinat, umilit, învins. Pe după cap = pe după gât, la ceafă. ◊ Loc. adj. (Fam.) Bătut (sau căzut) în cap = tâmpit, prost. ◊ Expr. A se da peste cap = a face tumbe; a depune eforturi deosebite pentru a realiza ceva, a face imposibilul. A da (pe cineva) peste cap = a trânti (pe cineva) la pământ; a da jos dintr-o situație, a doborî, a învinge. A da peste cap (paharul, băutura etc.) = a înghiți dintr-o dată conținutul unui pahar, al unei căni etc. A da (ceva) peste cap = a) a schimba cu totul ordinea lucrurilor, a ideilor, a unui program stabilit etc.; b) a lucra repede, superficial, de mântuială. A scoate capul în lume = a ieși între oameni, în societate. A nu-și (mai) vedea capul de... sau a nu ști unde-i stă sau unde-i este capul = a nu ști ce să mai facă, a fi copleșit de... A-și pierde capul = a se zăpăci. A nu mai avea unde să-și pună capul = a ajunge fără adăpost, pe drumuri, sărac. A da din cap = a clătina capul (în semn de aprobare, de refuz etc.). A da (cuiva) la cap = a lovi; a omorî; a ataca cu violență pe cineva; a distruge (cu vorba sau cu scrisul). A umbla cu capul în traistă = a fi distrat, neatent. A se da cu capul de toți pereții (sau de pereți) = a fi cuprins de desperare sau de necaz, a regreta o greșeală făcută. A-și lua (sau a apuca) lumea în cap = a pleca departe, părăsindu-și casa, locul de origine și rătăcind prin lume. A-și pleca capul = a se simți rușinat, umilit; a se da învins, a se supune. Vai (sau haram) de capul lui = vai de el. A cădea (sau a veni, a se sparge etc.) pe (sau de, în) capul cuiva (o situație neplăcută, un necaz etc.) = a veni asupra cuiva tot felul de neplăceri și necazuri, a-l lovi o nenorocire. A cădea pe capul cuiva = a sosi pe neașteptate la cineva (creându-i neplăceri, deranj). A sta (sau a ședea, a se ține) de capul cuiva sau a se pune pe capul cuiva = a stărui fără încetare pe lângă cineva. A ședea (sau a sta) pe capul cuiva = a sta pe lângă sau la cineva (creându-i neplăceri, plictisindu-l etc.). A se duce de pe capul cuiva = a lăsa pe cineva în pace. (Reg.) A nu ști (sau a nu avea) ce-și face capului = a nu mai ști ce să facă pentru a ieși dintr-o situație grea. ◊ Cap de familie = bărbatul care reprezintă puterea familială și părintească; p. gener. orice persoană care procură mijloacele necesare traiului unei familii și o reprezintă juridic. ◊ Cap de expresie = portret în care artistul face un studiu amănunțit al expresiei unui sentiment pe trăsăturile chipului omenesc. ♦ (La fotbal) Lovire a mingii cu capul ♦ Cap de bour = nume sub care sunt cunoscute primele serii de mărci poștale românești, având pe ele capul unui bour. ♦ Parte a monedei care are imprimat un chip. ♦ Părul capului. 2. Căpătâi; căpătâiul patului. 3. Individ, ins, cap. Câte 5 lei de cap. ◊ Expr. Pe capete = care mai de care, în număr foarte mare, pe întrecute. Câte capete, atâtea păreri, exprimă o mare divergență de opinii. 4. Minte, gândire, judecată; memorie. ◊ Loc. adj. și adv. Cu cap = (în mod) inteligent, deștept. Fără cap = (în mod) necugetat. ◊ Loc. adj. Cu scaun la cap = cu judecată dreaptă; cuminte. ◊ Expr. A fi bun (sau ușor) la (sau de) cap sau a avea cap ușor = a fi deștept. A fi greu (sau tare) de cap sau a avea cap greu = a pricepe cu greutate; a fi prost. A nu(-i) intra (cuiva) în cap = a nu putea pricepe (ceva). A-i ieși (cuiva ceva) din cap = a nu-i mai sta gândul la...; a uita. A nu-i mai ieși (cuiva ceva) din cap = a-l stăpâni mereu (același gând), a nu putea uita. A-i sta capul la... = a se gândi la... A-și bate (sau a-și frământa, a-și sparge, a-și sfărâma etc.) capul = a se gândi, a se strădui spre a soluționa o problemă. A-i deschide (cuiva) capul = a face (pe cineva) să înțeleagă ceva, a lămuri (pe cineva). A fi (sau a rămâne, a umbla etc.) de capul său = a fi (sau a rămâne etc.) liber, independent, nesupravegheat. A face (ceva) din (sau de) capul său = a face (ceva) fără a se consulta cu altcineva. A întoarce (sau a suci, a învârti) capul cuiva = a face pe cineva să-și piardă dreapta judecată; a zăpăci; a face pe cineva să se îndrăgostească. A nu avea cap să... = a nu avea posibilitatea să..., a nu putea să... ♦ (Jur.) Cap de acuzare = motiv pe care se întemeiază acuzarea. 5. (Înv.) Viață. A plăti cu capul. ♦ (Astăzi în expr.) Odată cu capul sau în ruptul capului = cu nici un preț, niciodată. A-și face de cap = a face ceva ce poate să-i primejduiască viața; a face nebunii. 6. Compuse: a) (Entom.) cap-de-mort sau capul-lui-Adam = strigă; b) (Bot.) cap-de-cocoș = dulcișor; capul-șarpelui = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele, dispuse în spice simple (Echium rubrum); c) capul-balaurului = o parte a constelației balaurului. II. S. m. Căpetenie, șef, conducător. ♦ Inițiator. III. S. n. 1. Vârf (al unui obiect). ♦ Extremitate proeminentă a unui dispozitiv, instrument etc. sau a unui element dintr-un sistem. ♦ Obiect, mecanism sau dispozitiv asemănător cu un cap1 (I 1), folosit în diverse scopuri tehnice. 2. Partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva. ◊ Cap de pod = loc aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apă, de un defileu etc.; p. ext. forțele armate care ocupă acest loc cu scopul de a asigura trecerea grosului trupelor și a mijloacelor de luptă. ◊ Loc. adv. Cap la (sau în) cap = cu părțile extreme alăturate. ◊ Expr. Cap de țară = margine de țară; hotar. Nu-i (un) cap de țară = nu-i nimic grav, nici o nenorocire. A sta (sau a ședea, a se ridica) în capul oaselor = a se ridica stând în pat, a sta în șezut. 3. Partea de dinainte; început, frunte. În capul coloanei. ◊ Cap de an (sau de săptămână, de iarnă etc.) = începutul unui an (sau al unei săptămâni etc.). Cap de coloană = cel sau cei care stau în fruntea coloanei. Cap de afiș (sau cap de listă) = primul nume dintr-o listă de persoane afișate în ordinea valorii lor. ◊ Loc. adv. În cap de noapte sau în capul nopții = după ce s-a întunecat bine. Din (sau de la) cap = de la început; de la începutul rândului. Din capul locului = înainte de a începe ceva; de la început. ♦ Partea principală, mai aleasă (a unui lucru). ◊ Expr. Capul mesei = locul de onoare la masă. 4. Partea de jos sau dindărăt a unui lucru; capăt; (cu sens temporal) sfârșit. ◊ Expr. A o scoate la cap = a sfârși (cu bine). A-i da de cap = a rezolva; a învinge, a răzbi. În cap = (după numerale) exact, întocmai. 5. Bucățică ruptă dintr-un obiect; p. ext. lucru de mică importanță. ◊ Expr. Nici un cap de ață = absolut nimic. Până la un cap de ață = tot. 6. (În sintagma) Cap magnetic = transductor electromagnetic care transformă variațiile unui semnal electric în variații de flux magnetic sau invers, folosit pentru operații de înregistrare, redare și ștergere la magnetofoane. – Lat. caput, (II) după fr. chef (< lat. caput).

CAP2, capuri, s. n. Parte de uscat care înaintează în mare; promontoriu. – Din fr. cap.

CAP1 ~ete n. 1) Parte a corpului la om şi animale, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi cavitatea bucală. ♢ Cu ~ul gol cu capul descoperit. Din ~ până-n picioare de sus până jos. Cu noaptea-n ~ foarte devreme. Cu ~ul plecat ruşinat; învins. Cu un ~ mai sus superior. Bătut în ~ tâmpit; prost. A da la ~ (cuiva) a) a bate pe cineva; b) a împiedica succesele cuiva. A umbla cu ~ul în traistă a fi distrat. A-şi lua lumea-n ~ a pleca departe, rătăcind prin lume. A cădea pe ~ul cuiva a sosi pe neaşteptate (şi fără a fi dorit). A-şi aprinde paie în ~ a-şi cauza neplăceri. A se bate ~ în ~ a fi diametral opus. A-şi face de ~ a) a fi obraznic; b) a duce o viaţă amorală. 2) Judecată sănătoasă; minte. ♢ Cu ~ deştept, cu minte. Fără ~ necugetat, nesocotit. Cu scaun la ~ cu judecată sănătoasă. A nu avea ~ a nu avea minte. A fi greu la ~ a fi prost. A umbla cu ~ul în nori a fi distrat. 3) înv. Existenţă umană; viaţă. A plăti cu ~ul. 4) Partea extremă cu care începe sau cu care se termină ceva (un obiect, un instrument etc.). ~ul scării. ♢ ~ de pod porţiune de teren aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apă. ~ul coloanei începutul coloanei. /<lat. caput

CAP2 ~i m. Persoană care se află la conducere; conducător; şef. ♢ ~ul familiei persoană care asigură traiul unei familii pe care o reprezintă juridic. ~ încoronat rege. /<lat. caput

CAP3 ~uri n. Fâşie de uscat ce înaintează mult în mare; promontoriu. /<fr. cap

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

CAP s. 1. (ANAT.) (pop., fam. şi depr.) căpăţână, devlă, scăfârlie, (reg.) boacă, (fig. şi depr.) bostan, dovleac, glavă, tărtăcuţă, tigvă, (arg.) moacă, tabacheră. (~ al omului.) 2. v. avers. 3. v. persoană. 4. cap încoronat v. rege. 5. (ENTOM.) cap-de-mort (Acherontia atropos) = strigă, fluture-cap-de-mort, (reg.) strigoiaş, buha-ciumei, capul-lui-Adam, fluturul-morţii, suflet-de-strigoi, sufletul-morţilor. 6. v. comandant. 7. v. corifeu. 8. v. frunte. 9. frunte, început. (~ul coloanei.) 10. v. capăt. 11. capăt, căpătâi, extremitate. (La ~ul patului.) 12. v. căpătâi. 13. v. extremitate. 14. v. capăt. 15. v. vârf. 16. v. cioc. 17. (reg.) frunte. (~ la scaunul dulgherului.) 18. v. căpăţână. 19. (TEHN.) cap pierdut v. maselotă.

CAP s. v. articol, bază, cale, capitol, cauză, chip, considerent, cânt, deşteptăciune, esenţă, fel, formă, fundament, gândire, intelect, inteligenţă, înţelegere, judecată, manieră, memorie, metodă, mijloc, minte, mobil, mod, modalitate, motiv, paragraf, posibilitate, pricepere, pricină, prilej, procedare, procedeu, procedură, punct, putinţă, raţiune, sistem, spirit, temei, temelie, viaţă.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.023s