Filtrează după:
Gradul rimei
Număr de silabe
Parte de vorbire
Mergi la: definiții DEX și sinonime
Cuvinte care rimează cu "bune":
SusRime de gradul 2:
SusRime de gradul 3:
regiune
dimensiune
dispune
spune
noțiune
porțiune
presiune
presupune
opune
comune
compune
propune
pune
expune
supune
adune
acțiune
impune
depune
afecțiune
chestiune
funcțiune
rațiune
secțiune
televiziune
scaune
diviziune
leziune
tensiune
rugăciune
pasiune
stațiune
națiune
succesiune
misiune
descompune
emisiune
brune
apune
cunune
tracțiune
profesiune
pășune
transpune
tune
uniune
depresiune
viziune
minune
prune
subdiviziune
infracțiune
sune
formațiune
suprapune
eroziune
înșelăciune
alune
operațiune
daune
slăbiciune
fracțiune
versiune
confesiune
reuniune
posesiune
promisiune
locuțiune
instrucțiune
faune
dune
june
înțelepciune
indispune
fuziune
variațiune
transmisiune
aluviune
perfecțiune
răsune
ablațiune
vioiciune
stricăciune
repeziciune
narațiune
sancțiune
aversiune
conexiune
flexiune
coroziune
interacțiune
gestiune
repune
lagune
ascensiune
amărăciune
extensiune
răpune
oportune
expansiune
concrețiune
agresiune
inflexiune
strune
interpune
procesiune
legiune
previziune
rebeliune
tăciune
permisiune
mențiune
predispune
imperfecțiune
torsiune
ficțiune
perversiune
fricțiune
inoportune
detune
imune
lacune
disensiune
sesiune
incursiune
prepune
omisiune
mișune
juxtapune
postpune
suspiciune
inversiune
adeziune
fisiune
digresiune
coeziune
ranchiune
mătrăgune
cauțiune
plecăciune
regresiune
distorsiune
uscăciune
diversiune
recompune
radiodifuziune
compresiune
opțiune
ceaune
defecțiune
antepune
cesiune
pensiune
încunune
deșertăciune
sciziune
invențiune
privațiune
prospecțiune
facțiune
concesiune
loțiune
joncțiune
căpșune
opresiune
intruziune
contagiune
migrațiune
deșteptăciune
importune
moliciune
incluziune
ocluziune
compasiune
radioemisiune
nune
stagiune
aserțiune
arvune
putreziciune
reacțiune
detențiune
abraziune
mortăciune
difuziune
comuniune
dicțiune
recesiune
coliziune
represiune
urâciune
cătune
genune
anexiune
secesiune
moțiune
rune
alocuțiune
închinăciune
consemnațiune
delațiune
hipertensiune
comisiune
înstrune
conversiune
efuziune
sfiiciune
repercusiune
sălbăticiune
perciune
impulsiune
transgresiune
admisiune
lecțiune
evaziune
inacțiune
imersiune
confuziune
eliziune
spurcăciune
extruziune
imixtiune
clarviziune
convicțiune
deflexiune
recluziune
contorsiune
cremațiune
deriziune
supraexpune
goliciune
expozițiune
comprehensiune
indiviziune
aprehensiune
decompresiune
remisiune
aspersiune
hipotensiune
excluziune
înecăciune
abolițiune
abstențiune
consune
prădăciune
radiotransmisiune
grăsune
complexiune
micțiune
sufuziune
prevaricațiune
putrejune
retroacțiune
absciziune
zburdăciune
ecloziune
băune
supratensiune
indicțiune
submersiune
eluțiune
abluțiune
uzurpațiune
devoțiune
evicțiune
profuziune
recțiune
pulsiune
coraziune
saune
persuasiune
fluxiune
preterițiune
sedițiune
neagresiune
elocuțiune
poțiune
interconexiune
stricțiune
contrapune
îngropăciune
tipodimensiune
vexațiune
retrocesiune
damnațiune
microfaune
reconversiune
benedicțiune
falune
iertăciune
autogestiune
reprehensiune
demolițiune
reconvențiune
resciziune
propensiune
concusiune
telescaune
injoncțiune
convocațiune
împuțiciune
nervațiune
reprobațiune
interlocuțiune
profanațiune
eluviune
depravațiune
extorsiune
microstagiune
devoluțiune
incorecțiune
admonițiune
teleemisiune
retrospecțiune
genuflexiune
trisecțiune
subversiune
absoluțiune
împăcăciune
retroversiune
reversiune
fotoemisiune
măscăriciune
supresiune
superpune
secăciune
emersiune
turbăciune
limpeziciune
deplețiune
conservațiune
obversiune
partițiune
fonațiune
elecțiune
repejune
subexpune
supraimpresiune
retrogresiune
redempțiune
miaune
suprafuziune
coluziune
evulsiune
cocțiune
sustracțiune
neoportune
sumisiune
solifluxiune
însurăciune
contențiune
aflicțiune
agnațiune
perempțiune
accesiune
radiostațiune
subtensiune
albiciune
păune
derogațiune
descensiune
iepșune
lesniciune
intercesiune
mătăciune
tergiversațiune
presesiune
ingresiune
obtuziune
redhibițiune
mâhniciune
suprapresiune
uzucapiune
probațiune
emoncțiune
recognițiune
coposesiune
reducțiune
amplexiune
scheaune
interversiune
importațiune
evecțiune
degresiune
simțiciune
volițiune
magnetostricțiune
expuncțiune
inflicțiune
antifricțiune
ornitofaune
introgresiune
cogestiune
monițiune
hipotracțiune
retorsiune
eversiune
extraversiune
ecluziune
subpresiune
interpretațiune
stârpiciune
mixtiune
autotracțiune
adempțiune
readune
îngălăciune
isteciune
transsubstanțiațiune
extroversiune
adjoncțiune
incomprehensiune
ihtiofaune
crudiciune
contrapresiune
pârâciune
detorsiune
introversiune
demipensiune
misdiviziune
preempțiune
intensiune
electrostricțiune
fideiusiune
prelecțiune
amărătăciune
răpciune
SusRime de gradul 4:
ordine
mâne
line
cine
carne
semne
câine
sine
bine
mine
atitudine
margine
rămâne
origine
pene
persoane
conține
desene
menține
provine
aparține
imagine
vine
susține
obține
fine
organe
ține
deține
reține
întreține
aține
grâne
asemene
pâine
pepene
milioane
rușine
altitudine
taine
doamne
așterne
șine
ciorchine
dezordine
stamine
bastoane
subordine
aptitudine
pieptene
cerne
bomboane
previne
germene
cazane
abține
amplitudine
marne
lene
mărăcine
corectitudine
cane
eoliene
discerne
mane
filoane
brahmane
funingine
alene
retine
mâine
cremene
certitudine
galoane
izmene
sânziene
sabine
cetone
similitudine
none
latitudine
tine
cabaline
cicerone
dine
liane
promptitudine
amazoane
aldine
incertitudine
pecingine
arcane
zorzoane
sirene
șoimane
cârne
longitudine
oricine
medalioane
lucerne
gorgone
multitudine
vicisitudine
înșine
menghine
incorectitudine
hertziene
pectine
gratitudine
plenitudine
macaroane
camene
platitudine
solicitudine
tarsiene
ozene
olefine
lesne
moșmoane
rovine
bantustane
magnitudine
exactitudine
beatitudine
ingratitudine
sene
megatone
alchene
decrepitudine
deșterne
ondine
bubaline
solitudine
hipercorectitudine
izocrone
habitudine
desuetudine
consuetudine
flavone
cavicorne
poimâine
terpene
rectitudine
gălățene
naftene
inaptitudine
fiecine
servitudine
advoane
indamine
frățâne
platirine
suine
rodine
protamine
caudine
egipțiene
pane
neordine
necorectitudine
verosimilitudine
radine
oarecine
turpitudine
orișicine
gliadine
mansuetudine
consimilitudine
tătâne
polimixine
pesemne
hebetudine
prolegomene
neștine
concretitudine
nemargine
casone
completitudine
colatitudine
oareșicine
koine
inchietudine
trifoliene
disimilitudine
lasitudine
fitecine
răspoimâine
Sus
Sus
Definiții din DEX:
BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adj., s. m. și f., (IX) bunuri, s. n., (X) adv. I. Adj. Care are calități. 1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor. ◊ Expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea (fără deosebire), oricine. ♦ Îndatoritor, amabil. ◊ Expr. Fii bun! = te rog! ai bunătatea! 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos. ◊ Loc. adv. (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie. ◊ Expr. Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere. A pune o vorbă (sau un cuvânt) bun(ă) pentru cineva = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva. ◊ Compuse: bun-simț = capacitate bazată pe experiența cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele; bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației; certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.; b) fig. recomandație orală sau laudă adusă cuiva; bună-cuviință = purtare cuviincioasă, creștere aleasă. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinți. 4. Caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus. ◊ Expr. A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus. II. Adj. 1. Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil. ◊ Expr. A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare. Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă. A o păți bună = a avea necaz. (Ir.) Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o), se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună. 2. (Despre mâncăruri și băuturi) Gustos, apetisant, ales. ◊ Expr. Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală. ◊ Compus: bun-gust = simț estetic, rafinament. 3. Bogat, abundent, îmbelșugat. 4. (Despre miros) Frumos, plăcut, agreabil. 5. Liniștit, tihnit, fără griji; fericit. Viață bună. ◊ (În formule de salut sau de urare) Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! ◊ Compus: (Bot.) bună-dimineața = zorea. III. Adj. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea. ◊ Expr. (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului. Bun pentru... = valabil pentru... 2. (Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) Care funcționează bine. ◊ Expr. Bun de gură = limbut. Bun de mână = îndemânatic, abil. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare. 4. De calitate superioară; p. ext. de preț, scump, nou. ♦ Veritabil, autentic; pur. ◊ Expr. A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare. A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere. 5. (Despre bani) Care are putere de circulație. IV. Adj. Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adj. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ◊ Expr. La ce bun? = la ce folosește? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic, frumos. 2. (În basme și superstiții) Prevestitor de bine. ◊ Expr. A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău. VI. Adj. 1. Zdravăn, puternic, strașnic. ♦ Considerabil, mare. ◊ Loc. adv. În bună parte = în măsură importantă. O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc, etc.). 2. Întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., și mai bine. ◊ Compuse: bună-credință s. f. = a) obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (loc. adj.) de bună-credință = sincer, cinstit. 3. (În expr.) Într-o bună zi (sau dimineață) = cândva, odată; pe neașteptate. VII. Adj. (Despre legături de rudenie) De sânge, adevărat. Tată bun. ♦ Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. ♦ Nobil, ales. VIII. S. m. și f. (Înv. și pop.) Bunic, bunică. IX. S. n. 1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea. ♦ Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică. 2. (Mai ales la pl.) Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție. ◊ Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal; obiecte de consum. 3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun incorporal). ◊ Bune oficii = intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pașnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea. 4. Calitate, virtute. 5. (Rar) Rezultat, rod, folos. X. Adv. (Exprimă o aprobare) Bine, da, așa. – Lat. bonus.
BÚNA s. f. Varietate de cauciuc sintetic. – Din germ. Buna (denumire comercială).
BUN1 adv. Aşa să fie; de acord; bine. /<lat. bonus
BUN2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se deosebeşte prin calităţi morale pozitive; care face bine altora; binevoitor; blând. ~ la inimă. ♢ Fii ~! fii drăguţ; fii amabil. Oameni ~i! formulă de adresare către mai mulţi ascultători. 2) Care manifestă aptitudini în domeniul său de activitate; priceput; înzestrat. Scriitor ~. Şofer ~. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care este demn de laudă; corect; cinstit. Faptă ~ă. ♢ A fi sau a ajunge pe (sau în) mâini ~e a nimeri în condiţii favorabile. A privi pe (a se uita la) cineva cu ochi ~i a simpatiza pe cineva. A pune o vorbă ~ă pentru cineva a interveni în favoarea cuiva; a susţine pe cineva într-o chestiune. A fi în toane ~e a avea dispoziţie bună. 4) (referitor la lucruri sau noţiuni abstracte) Care se distinge prin calitate. Stofă ~ă. Traducere ~ă. Marfă ~ă. 5) (despre mâncăruri) Care are gust plăcut; gustos. ♢ Poamă ~ă (~ă poamă) calificativ negativ la adresa unei persoane cu apucături rele. 6) (despre recoltă) Care este în cantitate mare; din belşug; bogat; îmbelşugat. Roadă ~ă. 7) Care se caracterizează prin echilibru moral. A duce viaţă ~ă cu cineva. 8) Care are calităţi corespunzătoare destinaţiei. Apă ~ă de băut. ~ de însurat. ~ă de măritat. ~ pentru tipar. 9) (despre organele corpului) Care funcţionează bine. Ochi ~i. Dinţi ~i. ♢ ~ de gură care vorbeşte mult; vorbăreţ; guraliv. ~ de picior (sau de picioare) iute; sprinten. 10) (despre bani) Care are curs oficial; care circulă; care nu este fals. 11) (despre timp şi fenomene atmosferice) Care este binevenit; favorabil. Ploaie ~ă. Vreme ~ă. 12) Care este convenabil; rentabil. Preţ ~. 13) Care este suficient de mare. O bucată ~ă de timp (de loc, de teren etc.). ♢ A trage un somn ~ a dormi mult. 14) Care poate fi considerat o unitate. Cam de-o oră ~ă. 15) (de-spre relaţii de rudenie) Care au legături de sânge. Mamă ~ă. Văr ~. 16) (despre neam, origine) Care impune respect prin merite deosebite; nobil; ales; de viţă. 17) (în diferite formule de salut sau de urare) ~ă ziua! Noapte ~ă! Drum ~! ~ sosit! 18) (despre îmbrăcăminte) Care nu este uzat; nou încă. 19) (în construcţii care exprimă o atitudine ironică): A-i face cuiva una ~ă (sau a i-o face ~ă cuiva) a-i face cuiva o neplăcere, un rău. A o păţi ~ă a da de dracul; a se încurca. ~ă treabă! frumos, n-ai ce zice. Na-ţi-o ~ă! asta mai lipsea. Na-ţi-o ~ă, că ţi-am frânt-o (sau na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o!) se ripostează cuiva, care, pentru a ieşi dintr-o situaţie, vine cu o propunere absurdă. /<lat. bonus
BUN3 ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană luată în raport cu nepoţii săi; tată al tatălui sau al mamei în raport cu nepoţii; bunel; bunic. /<lat. bonus
» mai multe definiții (dictionarroman.ro)BÚNA s. f. Varietate de cauciuc sintetic. – Din germ. Buna (denumire comercială).
BUN1 adv. Aşa să fie; de acord; bine. /<lat. bonus
BUN2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se deosebeşte prin calităţi morale pozitive; care face bine altora; binevoitor; blând. ~ la inimă. ♢ Fii ~! fii drăguţ; fii amabil. Oameni ~i! formulă de adresare către mai mulţi ascultători. 2) Care manifestă aptitudini în domeniul său de activitate; priceput; înzestrat. Scriitor ~. Şofer ~. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care este demn de laudă; corect; cinstit. Faptă ~ă. ♢ A fi sau a ajunge pe (sau în) mâini ~e a nimeri în condiţii favorabile. A privi pe (a se uita la) cineva cu ochi ~i a simpatiza pe cineva. A pune o vorbă ~ă pentru cineva a interveni în favoarea cuiva; a susţine pe cineva într-o chestiune. A fi în toane ~e a avea dispoziţie bună. 4) (referitor la lucruri sau noţiuni abstracte) Care se distinge prin calitate. Stofă ~ă. Traducere ~ă. Marfă ~ă. 5) (despre mâncăruri) Care are gust plăcut; gustos. ♢ Poamă ~ă (~ă poamă) calificativ negativ la adresa unei persoane cu apucături rele. 6) (despre recoltă) Care este în cantitate mare; din belşug; bogat; îmbelşugat. Roadă ~ă. 7) Care se caracterizează prin echilibru moral. A duce viaţă ~ă cu cineva. 8) Care are calităţi corespunzătoare destinaţiei. Apă ~ă de băut. ~ de însurat. ~ă de măritat. ~ pentru tipar. 9) (despre organele corpului) Care funcţionează bine. Ochi ~i. Dinţi ~i. ♢ ~ de gură care vorbeşte mult; vorbăreţ; guraliv. ~ de picior (sau de picioare) iute; sprinten. 10) (despre bani) Care are curs oficial; care circulă; care nu este fals. 11) (despre timp şi fenomene atmosferice) Care este binevenit; favorabil. Ploaie ~ă. Vreme ~ă. 12) Care este convenabil; rentabil. Preţ ~. 13) Care este suficient de mare. O bucată ~ă de timp (de loc, de teren etc.). ♢ A trage un somn ~ a dormi mult. 14) Care poate fi considerat o unitate. Cam de-o oră ~ă. 15) (de-spre relaţii de rudenie) Care au legături de sânge. Mamă ~ă. Văr ~. 16) (despre neam, origine) Care impune respect prin merite deosebite; nobil; ales; de viţă. 17) (în diferite formule de salut sau de urare) ~ă ziua! Noapte ~ă! Drum ~! ~ sosit! 18) (despre îmbrăcăminte) Care nu este uzat; nou încă. 19) (în construcţii care exprimă o atitudine ironică): A-i face cuiva una ~ă (sau a i-o face ~ă cuiva) a-i face cuiva o neplăcere, un rău. A o păţi ~ă a da de dracul; a se încurca. ~ă treabă! frumos, n-ai ce zice. Na-ţi-o ~ă! asta mai lipsea. Na-ţi-o ~ă, că ţi-am frânt-o (sau na-ţi-o frântă, că ţi-am dres-o!) se ripostează cuiva, care, pentru a ieşi dintr-o situaţie, vine cu o propunere absurdă. /<lat. bonus
BUN3 ~ă (~i, ~e) m. şi f. Persoană luată în raport cu nepoţii săi; tată al tatălui sau al mamei în raport cu nepoţii; bunel; bunic. /<lat. bonus
Sus
Sinonime:
BUN adj., s. I. adj. 1. v. pozitiv. 2. v. binevenit. 3. v. propriu. 4. v. apt. 5. v. frumos. 6. v. blând. 7. cumsecade, îngăduitor, înţelegător, omenos, uman, (livr.) comprehensiv, (înv.) omenit. (S-a arătat ~ cu noi.) 8. (BIS.) îndurător, îngăduitor, milos, milostiv, (înv. şi reg.) milostivnic, (înv.) cruţător, milosârd, milosârdnic, mizericordios. (Dumnezeu e considerat ~.) 9. v. ascultător. 10. v. judicios. 11. v. frumos. 12. v. apropiat. 13. v. valoros. 14. v. competent. 15. v. veritabil. 16. v. curat. 17. v. bogat. 18. avantajos, bănos, productiv, profitabil, rentabil, (livr.) lucrativ, (fig.) mănos. (O afacere ~.) 19. v. valabil. 20. v. apreciabil. 21. v. întreg. 22. grozav, straşnic, zdravăn. (Un somn ~ l-a refăcut.) 23. v. gustos. 24. v. ales. II. s. 1. v. avere. 2. valoare. (Deţinător de ~uri.) 3. bun public v. patrimoniu. 4. v. produs.
BUN s. v. bunic, calitate, însuşire, tată-mare, virtute.
» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)BUN s. v. bunic, calitate, însuşire, tată-mare, virtute.