Cuvinte care rimează cu țineau; rime cu țineau
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "țineau":

Sus

Rime de gradul 1:

susțineau sprijineau obțineau mențineau îndeplineau conțineau aparțineau rețineau întrețineau dețineau defineau ațineau mărgineau împlineau încetineau abțineau fineau rugineau părtineau suplineau plineau complineau
Sus

Rime de gradul 2:

veneau uneau supuneau spuneau româneau rămâneau puneau proveneau propuneau presupuneau porneau opuneau omeneau mâneau întâlneau impuneau expuneau domneau dispuneau deveneau depuneau compuneau stăpâneau reveneau reuneau interveneau hrăneau descompuneau băneau transpuneau suprapuneau stârneau scormoneau răneau bombăneau așterneau apuneau trăncăneau preveneau pomeneau odihneau moșteneau mâhneau izbucneau întruneau înlesneau goneau dojeneau cuveneau ciocneau cerneau ademeneau țâșneau scorneau plesneau meneau jigneau izgoneau înțepeneau înnebuneau indispuneau cumpăneau conveneau ciocăneau zvâcneau zdrăngăneau zăngăneau trăsneau țigăneau țicneau stânjeneau repuneau râvneau pocneau parveneau osteneau nebuneau minciuneau îndrăzneau încremeneau dușmăneau ciobăneau bodogăneau trosneau țăcăneau răpuneau răcneau prigoneau înzdrăveneau îmbătrâneau discerneau căzneau troieneau surveneau predispuneau pironeau interpuneau îngălbeneau foșneau clămpăneau bufneau bălăbăneau surghiuneau rumeneau primeneau jugăneau înlemneau clănțăneau cătrăneau bocăneau urneau struneau răstigneau prepuneau povârneau poticneau postpuneau juxtapuneau împăienjeneau croncăneau conteneau recompuneau păgâneau mocneau curteneau cătăneau antepuneau
Sus

Rime de gradul 3:

ziceau vreau vorbeau vindeau vedeau urmăreau ungeau umpleau ucideau turceau treceau transmiteau trăgeau țeseau temeau sufereau strângeau străbăteau stabileau stăteau simțeau serveau scoteau săreau rupeau rodeau reproduceau repezeau refereau reduceau recunoșteau răspândeau puteau produceau priveau prindeau primeau potriveau plăceau pierdeau petreceau permiteau pătrundeau pățeau păreau opreau ofereau ocheau numeau nășteau mureau miroseau mințeau miceau mergeau măreau lungeau loveau lipseau introduceau întorceau întindeau înțelegeau întăreau însușeau însoțeau închideau începeau împărțeau ieșeau găseau fugeau frigeau foloseau făceau extrăgeau emiteau duceau dormeau distrugeau distingeau desfăceau descopereau deschideau deosebeau denumeau dădeau curgeau cuprindeau cunoșteau creșteau credeau creau corespundeau conduceau coceau cereau cădeau boleau beau băteau aveau auzeau atrăgeau atingeau ascundeau ardeau apăreau alegeau ajungeau aduceau admiteau acopereau abăteau zdrobeau zăpăceau vădeau trimiteau traduceau tindeau tăceau surprindeau supravegheau sugeau străluceau stingeau ștergeau sporeau spărgeau socoteau slăbeau sfârșeau ședeau scurgeau școleau scădeau sărbătoreau roșeau risipeau reușeau retrăgeau respingeau refăceau răsuceau răspundeau răscoleau râdeau rădeau pricepeau prevedeau pretindeau prelungeau pregăteau potoleau plăteau plângeau piereau percepeau păzeau pășteau parcurgeau părăseau nimiceau munceau lipeau linișteau iubeau învingeau întrerupeau întreprindeau întregeau întreceau înmulțeau îngrijeau includeau încăpeau încălzeau împodobeau împingeau greau găureau gândeau fierbeau fereau extindeau dureau dovedeau doreau dispăreau difereau desprindeau despărțeau depindeau depășeau culegeau cucereau confereau comiteau combăteau coincideau coseau clădeau citeau cinsteau căsătoreau bucățeau boiereau înghițeau ascuțeau aprindeau aminteau absorbeau zoreau vopseau vesteau urecheau trezeau topeau tipăreau sustrăgeau storceau soseau sorbeau smulgeau slobozeau sileau sfințeau săvârșeau satisfăceau roteau rosteau restrângeau recurgeau răsăreau prosteau preziceau preoțeau prăpădeau povesteau pluteau plictiseau pedepseau păcăleau netezeau nenoroceau murdăreau mulțumeau lămureau izbeau iveau înveleau întocmeau întingeau interziceau îngrămădeau înfloreau înfigeau încredeau încingeau înăbușeau împleteau greșeau grăbeau găteau fericeau excludeau dobândeau deprindeau decideau decădeau corupeau convingeau constrângeau consimțeau concepeau cântăreau călugăreau călătoreau azvârleau amețeau amăgeau albeau adormeau adăposteau adânceau abureau zvârleau zgârceau zbăteau vrăjeau vegheau umileau uimeau turteau torceau suceau stropeau striveau străpungeau sminteau seduceau scobeau rostogoleau restabileau rătăceau răgeau răceau promiteau prevesteau prăjeau prăbușeau porunceau popeau pofteau păstoreau orbeau ocroteau obșteau oboseau nimereau nelinișteau necăjeau mulgeau mărunțeau mărturiseau lingeau lărgeau învârteau însuflețeau înrudeau înfrângeau induceau încrețeau împungeau îmbunătățeau îmbolnăveau îmbogățeau grijeau ghiceau frângeau flecăreau felureau dregeau domoleau dezbăteau destindeau desăvârșeau deduceau datoreau cruceau copleșeau contraziceau concurgeau compromiteau căptușeau alungeau zugrăveau zbârleau zăreau zăceau unelteau tundeau tăbăceau sureau statorniceau șopteau snopeau slujeau slăveau sinucideau scuteau scotoceau sărăceau readuceau răzvrăteau răsfrângeau răpeau putrezeau puțeau presimțeau preamăreau prăvăleau poceau pălăvrăgeau ocoleau nemulțumeau negustoreau necinsteau năvăleau năuceau născoceau năpădeau mijloceau mânjeau lingușeau limpezeau izbuteau istoveau isprăveau învecheau întovărășeau însănătoșeau înroșeau îngrădeau îndrăgosteau împuterniceau împotriveau împărtășeau hoțeau hoinăreau gospodăreau goleau gemeau divideau dichiseau dezmințeau deslușeau descindeau deocheau cojeau cloceau ciupeau ciopleau chercheleau beleau batjocoreau bârfeau aureau asupreau alipeau zideau zbârceau zăboveau veștejeau urzeau umezeau trudeau tocmeau toceau ținteau stinghereau stâlceau sclipeau schimonoseau rotunjeau renășteau ramoleau propteau procreau pripeau prelingeau ponegreau piteau piperniceau pășeau pârleau păleau otrăveau omiteau ofileau nutreau nesocoteau negreau năpusteau momeau moleșeau luceau leneveau jumătățeau jeleau iuțeau iscodeau iroseau învrăjbeau înveseleau înjoseau îngrozeau asmuțeau îndreptățeau îndeletniceau încolăceau împerecheau îmboldeau fecioreau făleau despăgubeau descreșteau decurgeau coteau copilăreau converteau clocoteau cleveteau clăteau cicăleau cerșeau călăuzeau călăreau bulgăreau buimăceau boceau băiețeau ațipeau argăseau amănunțeau agoniseau afuriseau adevereau acreau zvârcoleau zâmbeau zădărniceau urseau trânteau șterpeleau stăvileau stârpeau sfrijeau scrânteau schilodeau robeau revedeau remiteau regăseau răzbeau răzbăteau răsteau răreau purcedeau proslăveau proroceau prășeau pisiceau pileau pescăreau perverteau pângăreau pândeau ostășeau oglindeau nemțeau mugureau moșeau molipseau meșteșugăreau mândreau măguleau lățeau jumuleau ispiteau ispășeau învesteau înnegreau încolțeau împuțeau hodorogeau haiduceau fuduleau franțuzeau făureau economiseau descoseau dăscăleau contrafăceau compătimeau compăreau chirceau cârpeau cărămizeau caliceau căleau bolboroseau bătătoreau bărbiereau aspreau asfințeau amorțeau albăstreau zbiceau zămisleau voiniceau urgiseau umbreau travesteau trândăveau tiveau țărmureau tâmpeau tălmăceau tâlhăreau șușoteau spovedeau șmechereau sluțeau scârbeau sădeau resimțeau recreau răzlețeau răsplăteau răcoreau poposeau pătimeau oșteau osândeau opăreau neîngrijeau mototoleau mocoșeau mijeau măcelăreau iscuseau iscăleau investeau întrevedeau întipăreau întețeau înrăutățeau îndulceau îndârjeau încâlceau împietreau îmblânzeau hărăzeau grozăveau grămădeau glumeau forfoteau fandoseau erupeau dospeau doseau dogoreau dezvinovățeau dezveleau dezlipeau dezamăgeau deserveau cotropeau convorbeau contopeau conchideau clipeau ciuguleau ciufuleau ciripeau căciuleau burdușeau bălăceau aținteau absolveau zdreleau vâsleau tresăreau ticseau terfeleau tăvăleau supranumeau subînțelegeau stupeau stropșeau sorteau smuceau smereau șleau scrobeau scorojeau scânceau pustniceau pungeau pungășeau pripășeau prăseau potopeau potcoveau ponoseau podeau piroteau peticeau pețeau păgubeau oropseau nedumereau nedreptățeau năzăreau muiereau migăleau meștereau licăreau juleau jertfeau izbăveau învinovățeau întrezăreau înmărmureau înfofoleau înăcreau îmbulzeau hirotoniseau haleau fugăreau domesticeau distrăgeau deplângeau defereau dărăceau cuibăreau corceau convergeau consfințeau codeau clipoceau chiteau brânceau boțeau boscorodeau bleojdeau bălmăjeau ariceau aeriseau prizăreau zbugheau zborșeau văicăreau tușeau tuleau teșeau surâdeau sumeteau știrbeau speteau spălăceau slugăreau sfredeleau scopeau sclifoseau reieșeau reculegeau răvășeau răscoceau profețeau privegheau pritoceau porecleau popreau pleoșteau picoteau pătureau păducheau oțeleau oploșeau nefericeau năluceau mugeau jigăreau irupeau înverzeau întrepătrundeau înrobeau îndobitoceau închirceau încărunțeau înăspreau împotmoleau îmbrobodeau îmbrânceau huleau hăuleau garniseau gângăveau fasoleau displăceau dezrobeau dezmeticeau deziceau desfrunzeau desfideau descotoroseau demiteau cumințeau coșcoveau contrăgeau ciopârțeau chiverniseau cerșetoreau butuceau bușeau blagosloveau bătuceau aserveau amuțeau aboleau zeflemiseau zburătăceau zahariseau vrăjmășeau urâțeau uceniceau toropeau subîmpărțeau sihăstreau semețeau scumpeau reîncepeau răsădeau rânjeau răgușeau propășeau prisoseau pribegeau preaslăveau posteau pliveau pârjoleau opinteau nădușeau năbușeau morfoleau mazileau logodeau lâncezeau istoriseau înzăpezeau învălătuceau înstăreau înfrățeau înălbeau împleticeau împătureau împădureau ghionteau gârboveau feteau dubeau despădureau cotcodăceau cositoreau cocoloșeau cocoleau clinteau clăbuceau cârteau căprioreau brodeau bolteau blegeau aromeau accedeau zoleau zgribuleau
Sus

Definiții din DEX:

ȚÍNE, țin, vb. III. I. Tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în brațe etc.) și a nu lăsa să scape. ◊ Expr. A-i ține (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naș cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieții cu o lumânare aprinsă în mână (după un vechi obicei creștin). A-i ține (cuiva) cununa = a fi naș (cuiva) la cununie. A ține frânele țării (sau împărăției etc.) = a conduce, a stăpâni, a guverna o țară etc. A ține pe cineva (sau ceva) în mână = a avea pe cineva (sau ceva) în puterea sa, a dispune de cineva (sau de ceva) după bunul plac; a avea pe cineva (sau ceva) la mână. A ține ursita (sau soarta) cuiva (în mână) = a fi stăpân pe viața cuiva și a dispune de ea după bunul său plac. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”, „de după” sau „pe după”, arată partea de care se apucă) Ținem pe bunic de mână. (Refl. recipr.) Mergeau ținându-se de mână. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”, arată partea sau capătul de care e apucat un obiect sau chiar obiectul însuși) Ține de nuia. ♦ (La imper.) Ia! primește! ♦ (Determinat prin „în brațe” sau „îmbrățișat”) A cuprinde pe cineva cu brațele în semn de dragoste, de prietenie; a îmbrățișa. ♦ (Determinat prin „în mână”) A mânui o armă, o unealtă, un instrument etc. ♦ (La volei, polo pe apă etc.; în expr.) A ține mingea = a opri mingea în mâini mai mult timp decât este regulamentar, înainte de a o pasa sau de a o trimite adversarului. 2. A susține un obiect greu (ridicat de la pământ) și a nu-l lăsa să cadă. 3. A sprijini pe cineva să nu cadă. ♦ Intranz. A nu lăsa ca ceva care atârnă sau plutește să cadă sau să se scufunde. 4. A cuprinde, a purta, p. ext. a suporta. ◊ Expr. A nu-l (mai) ține pe cineva pământul = a nu mai putea fi suportat din cauza răutății, fărădelegilor etc. A nu-l (mai) ține pe cineva locul = a nu mai putea de bucurie, de nerăbdare etc. A nu-l mai ține (pe cineva) pielea = a fi foarte fericit, foarte mândru. II. 1. Refl. A se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva. ♦ A apăsa, a comprima o parte a corpului (pentru a-i încetini funcția, a potoli o senzație dureroasă etc.). ♦ A se menține într-un loc, a nu se prăbuși, a nu cădea de undeva. Se ține tare în șa. 2. Refl. A fi prins sau fixat ușor de ceva, a fi legat prea slab de ceva. Se ținea numai într-un cui. ♦ Intranz. și refl. A fi bine fixat sau înțepenit undeva (și a nu se desface, a nu se desprinde, a nu ceda). Cuiul (se) ține bine. 3. Refl. (Cu determinări introduse prin prep. „de” sau „după”) A merge în urma cuiva, pășind cât mai aproape de el și a nu-l părăsi nici o clipă; p. ext. a fi mereu împreună cu cineva, a fi nelipsit de lângă cineva. ♦ A sta mereu în drumul, în preajma sau în urma cuiva, stăruind cu o rugăminte; a urmări pe cineva cu stăruințele sale, cu insistențele sale pentru a-i câștiga simpatia, dragostea. ♦ A se lua după cineva, a imita pe cineva, a lua ca exemplu, ca model pe cineva. 4. Refl. (Cu determinări modale) A urma unul după altul, a se înșirui. Automobilele se țineau lanț. 5. Refl. A se îndeletnici mult (sau numai) cu..., a se preocupa neîntrerupt (sau numai) de..., a nu se lăsa de... ◊ Expr. A se ține de ale sale = a-și vedea de treabă. 6. Intranz. și refl. A face parte integrantă dintr-un tot; (despre unelte) a face parte dintr-un sortiment, dintr-o garnitură etc. ♦ A face parte din bunurile cuiva, a aparține cuiva. 7. Intranz. A se referi la..., a fi în legătură cu..., a face parte din... ♦ A fi de datoria, de competența cuiva; a privi, a interesa pe cineva. 8. Intranz. A fi legat sufletește de ceva: p. ext. a avea pentru cineva o afecțiune puternică, a iubi pe cineva. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „cu”) A lua apărarea sau partea cuiva, a susține pe cineva, a fi de partea cuiva. 9. Intranz. (Urmat de un verb la conjunctiv) A dori mult ca ceva să se întâmple, să se facă sau să fie; a simți imboldul de a face ceva. III. 1. Tranz. A face ca trupul (sau o anumită parte a lui) să stea mai mult timp într-o anumită poziție sau atitudine. ◊ Expr. A ține nasul sus sau (refl.) a se ține cu nasul pe sus = a fi obraznic, încrezut, pretențios. A ține capul sus sau (refl.) a se ține cu capul pe sus = a fi mândru, orgolios. ♦ (Pop.) A se uita fix la cineva sau ceva. 2. Tranz. A face pe cineva sau ceva să stea un timp oarecare într-un anumit loc. ♦ Expr. A ține (pe cineva sau ceva) în evidență = a avea (pe cineva sau ceva) în vedere; a da o atenție deosebită. A ține (ceva) în suspensie = a nu se pronunța sau a nu se hotărî (asupra unui lucru). ♦ A da cuiva locuință, sălaș, cazare; a nu lăsa (pe cineva) să plece în altă parte. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „la” sau „în”) A sili, a forța pe cineva să stea într-un anumit loc. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la pastramă = a lăsa pe cineva să rabde de foame. ♦ A lipsi pe cineva de libertate, a-l face să stea închis, legat. 3. Tranz. A face ca cineva sau ceva să nu se poată mișca din loc (prinzându-l cu mâinile sau legându-l); a imobiliza. ◊ Expr. A ține pe cineva sub papuc (sau sub picior) = a stăpâni, a domina pe cineva. 4. Tranz. A face ca cineva sau ceva să stea sau să rămână un timp oarecare într-o anumită stare; a menține. 5. Tranz. (Cu determinările „pe loc” sau „în loc”) A opri pe cineva sau ceva din mersul său, făcându-l să rămână pe loc, a-l împiedica să-și urmeze drumul. ◊ Expr. A-i ține cuiva drumul (sau calea) = a) a opri pe cineva din drumul său, împiedicându-l să treacă înainte; a sta în calea cuiva; b) a pândi trecerea cuiva, a aștepta pe cineva în drum și a-l opri pentru a-i adresa o rugăminte; c) (pop.) a urmări pe cineva în mod insistent (pentru a-i câștiga bunăvoința, dragostea); a fi mereu în calea cuiva. A ține drumul (sau calea, drumurile) = a) a practica tâlhăria la drumul mare; b) a umbla fără rost, haimana. (Pop.) A-i ține cuiva drumul legat = a împiedica acțiunile cuiva, libertatea cuiva. A ține (pe cineva) de vorbă = a sta de vorbă cu cineva (nelăsându-l să-și vadă de lucru). 6. Tranz. A face pe cineva să aștepte. 7. Refl. (Rar) A sta mai mult timp într-un anumit loc. ◊ Expr. A se ține în rezervă (sau la o parte, la distanță) = a nu lua parte la ceva, a se abține de la ceva. A se ține sufletul în cineva = a fi viu, a trăi. ♦ (Pop.) A-și duce traiul, a viețui, a trăi (undeva). 8. Refl. A sta într-o anumită poziție, a lua sau a avea o anumită atitudine sau ținută. Se ținea drept. ◊ Expr. A nu se mai (putea) ține pe (sau în) picioare = a cădea (de osteneală, de somn, de boală etc.). 9. Refl. (Pop., determinat prin „mândru”, „mare”, „tare” sau un echivalent al acestora) A fi mândru, încrezut; a se mândri, a-și lua aere de superioritate, a face pe grozavul. 10. Tranz. A înfrâna, a stăpâni, a domina un sentiment, o pornire etc. Abia își ține lacrimile. (Refl.) (Urmat de un verb la conjunctiv în forma negativă) De-abia se ține să nu râdă. ◊ Expr. A-și ține firea = a-și păstra liniștea, calmul, cumpătul; a se stăpâni. ♦ (Urmat de un verb la conjunctiv sau de determinări introduse prin prep. „de”, „de la”) A opri pe cineva de la ceva, a împiedica pe cineva să facă ceva; a reține. IV. 1. Tranz. A păstra un lucru într-un anumit loc (pentru a-l pune la adăpost sau a-l avea la îndemână în caz de trebuință). ♦ A păstra mult timp un lucru pentru a se folosi de el în viitor. ♦ (Construit cu un complement în dativ sau introdus prin prep. „pentru”) A opri, a rezerva un lucru pentru cineva. ♦ A păstra un anumit timp un obiect primit de la cineva în acest scop. ♦ A opri ceva (ce nu-i aparține) la sine sau pentru sine; a reține pe nedrept. 2. Tranz. A nu lăsa ca ceva să dispară, să se distrugă, să se altereze etc.; a păstra neatins și neschimbat, a conserva. ◊ Expr. A ține legătura cu cineva = a rămâne în (strânsă) legătură cu cineva, a păstra legătura cu cineva. A ține cuiva (sau, reg., a ține pe cineva) mânie (sau pizmă, supărare, alean) = a purta cuiva ură, supărare etc., a rămâne mânios pe cineva mai mult timp, a nu ierta pe cineva. A ține taina (sau secretul) sau a ține (ceva) secret = a ascunde, a nu dezvălui, a nu da pe față, a nu destăinui un secret. A ține minte = a nu uita (ceva), a-și aminti de... ♦ A cruța, a nu distruge. ♦ (Pop.) A păstra cuiva dragoste, a nu părăsi pe cineva. 3. Tranz. A păstra o stare sau o calitate vreme mai îndelungată. ◊ Expr. A-i ține cuiva cald (sau, intranz., de cald) = a-i fi cuiva de folos, a-i prinde bine. (Intranz.) A-i ține (cuiva) de frig = a apăra de frig. A-i ține (cuiva) de foame (sau de sete) = a sătura (înlocuind altă hrană mai potrivită). A ține (cuiva) de urât = a sta împreună cu cineva vorbindu-i, distrându-l pentru a-i alunga singurătatea sau plictiseala. 4. Tranz. A urma mereu același drum (sau aceeași cale, aceeași direcție), a nu se abate din drum; a umbla într-un anumit loc; p. ext. a merge (sau a o lua) pe un anumit drum; (despre drumuri) a merge, a străbate, a trece printr-un loc. (Refl.) (Determinat prin „de drum”) Ține-te de drumul acesta până acasă. ◊ Expr. (înv.) A ține marea sau (intranz.) a ține spre plina mare = a naviga în larg. 5. Tranz. A respecta cu strictețe, a împlini întocmai; a păzi (o normă, o învoială, un angajament, o lege). ♦ A sărbători, a prăznui, a cinsti (o zi de sărbătoare). ◊ Expr. A ține zile pentru cineva = a posti ca să-i meargă cuiva bine, să i se împlinească o dorință. ♦ Refl. A persevera în..., a nu se îndepărta de..., a nu se abate de la..., a rămâne consecvent cu... ◊ Expr. (Intranz.) A ține la vorba sa = a rămâne nestrămutat într-o hotărâre, a nu reveni asupra celor spuse, a nu-și schimba hotărârea. 6. Refl. și intranz. (De obicei cu determinările „bine”, „tare”, „dârz”) A se menține în condiții bune, a nu se da bătut, a nu se lăsa înduplecat; a rezista. ◊ Expr. (Refl.) A se ține (sau, tranz., a ține pe cineva) treaz = a rămâne (sau a determina pe cineva să rămână) treaz, a nu (se) lăsa să fie prins de somn. (Refl.) A se ține gata = a sta pregătit (pentru a face ceva). (Refl.) Ține-te (sau te ține) bine sau (intranz.) ține bine! formulă de îndemn și de încurajare. (Refl.) Să se țină bine! formulă de amenințare. ♦ Intranz. A rezista la o încercare sau la o probă, a suporta ceva. Calul ține la galop. 7. Refl. și tranz. A se afla sau a face să se afle în deplină sănătate și putere. ◊ Expr. A (se) ține viu (sau în viață, cu zile etc.) = a (se) menține în viață; a trăi sau a face să trăiască. ♦ Refl. A se păstra, a se conserva. V. Tranz. 1. A ocupa, a avea (un loc). ◊ Expr. A ține loc de... = a face serviciul de..., a îndeplini funcția de..., a servi drept..., a fi întrebuințat ca... 2. A stăpâni (un loc). ♦ A apăra un loc de invazia dușmanului, a opri (cu armele) intrarea într-un loc. 3. A avea (pe cineva) în serviciul său. 4. A avea sub conducerea, direcția sau administrația sa; a fi însărcinat cu o funcție (și a o exercita). ◊ Expr. A ține casa (sau contabilitatea) = a fi casier (sau contabil). A ține socotelile = a fi însărcinat cu socoteala intrării și ieșirii banilor într-o întreprindere. 5. A poseda animale și a le crește (pentru folosul pe care-l dau). 6. A avea în posesiune o întreprindere; a avea în folosință pe timp limitat o proprietate; a deține (în calitate de chiriaș, de arendaș). 7. (Pop.) A avea de vânzare (o marfă în prăvălie). VI. Tranz. 1. A suporta toată cheltuiala necesară întreținerii unei case, unei gospodării etc. ◊ Expr. A ține casă (cu cineva) = a conviețui cu cineva (în calitate de soț și soție). A ține casă mare = a duce trai bogat, luxos. A ține casă (sau masă) deschisă = a primi bucuros și des mulți oaspeți. A-și ține rangul = a avea un fel de viață potrivit cu rangul pe care îl ocupă. ♦ A da cuiva cele necesare pentru a trăi (mai ales hrană); a întreține. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la școală (sau la studii) = a trimite (pe cineva) la școală, suportând cheltuielile necesare. ♦ Tranz. și refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A (se) hrăni. ◊ Expr. (Tranz.) A-și ține capul (sau viața, zilele, sufletul) cu... = a se hrăni, a trăi cu... ♦ Refl. A face față cheltuielilor necesare vieții; a se întreține, a trăi. 2. A purta cuiva de grijă, a avea grijă de cineva, a îngriji pe cineva. ◊ Expr. A ține pe cineva ca pe (sau în) palmă = a îngriji pe cineva cu cea mai mare dragoste, împlinindu-i-se toate dorințele. A ține bine = a păstra în stare bună, în ordine deplină, a întreține bine. 3. (Pop.) A fi căsătorit cu cineva. ♦ (Construit cu dat. pron.) A avea un amant. ♦ Refl. recipr. A avea cu cineva relații de dragoste (în afara căsătoriei), a trăi cu cineva (în concubinaj). VII. 1. Intranz. A dura, a dăinui. ♦ (Despre provizii) A ajunge (pentru un timp oarecare), a nu se termina (mai mult timp). 2. Tranz. (Despre boli sau dureri trupești) A nu mai slăbi pe cineva, a nu-l lăsa, a nu-i da pace. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului) A produce dureri. 3. Intranz. A se întinde, a se prelungi (într-o direcție). VIII. Tranz. 1. (Exprimă, împreună cu determinarea sa, o acțiune sau o stare indicată de determinare, cu valoarea stilistică a unui prezent de durată) A face să dureze, să se manifeste. De bucurie ținu masa trei zile. ◊ Expr. A o ține numai (sau tot) o (sau într-o) fugă (ori o gură, un plâns etc.) sau a ține fuga (ori plânsul, gura etc.) întruna (sau totuna) = a o duce înainte fără întrerupere, fără a slăbi o clipă, fără a se opri (din fugă, din plâns etc.). A (o) ține înainte (sau întruna) că... = a susține cu tărie, cu insistență că... A (o) ține (tot)una (cu...) = a nu se opri (din...), a continua (să...). A ține pas cu vremea (sau pasul vremii) = a fi la modă, a fi în spiritul vremii, a nu rămâne în urmă. ♦ (Cu determinări introduse prin locuțiunile „tot în...” sau „numai în...”) A nu mai slăbi pe cineva cu... 2. (În loc. vb.; cu sensul dat de determinări) A ține o vorbire (sau un discurs, un cuvânt) = a vorbi, a cuvânta unui auditoriu. A ține judecată = a judeca. A ține sfat = a se sfătui, a delibera. A ține luptă (sau război, bătălie, foc) = a se lupta, a se război cu cineva. A ține strajă = a străjui, a sta de strajă. A ține locul cuiva = a înlocui pe cineva. IX. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. Te țineam mai tânăr! ◊ Expr. (Tranz.) A ține (pe cineva) de rău = a mustra, a dojeni, a certa, a ocărî (pe cineva). X. Tranz. (Pop.) A obliga la o cheltuială, a necesita o cheltuială, a costa. [Prez. ind. și: (reg.) țiu. – Var.: țineá vb. II] – Lat. tenem.

A ŢÍNE ţin 1. tranz. I. 1) (obiecte sau fiinţe) A apuca (cu mâna, cu dinţii etc.), nelăsând să cadă sau să scape. ~ în mână un buchet de flori. 2) (obiecte sau fiinţe care pot cădea) A face să nu cadă, servind drept suport. ♢ A (nu)-l ~ picioarele (pe cineva) a nu mai putea sta pe picioare; a fi foarte obosit. A (nu)-l ~ pământul (pe cineva) a (nu) trăi pe pământ. Nu-l mai ~ locul (pe cineva) se spune despre cineva, care nu-şi găseşte astâmpăr (de bucurie sau de nerăbdare). 3) (fiinţe) A face să rămână (într-un anumit loc sau într-o anumită situaţie). ♢ ~ sub cheie a face să stea încuiat. ~ sub strajă a ţine arestat. ~ la distanţă (pe cineva) a nu permite cuiva să devină familiar. ~ în gazdă a avea pe cineva în locuinţă ca chiriaş. 4) (obiecte) A păstra pentru a avea la îndemână. ♢ ~ la pastramă a face să îndure foame. 5) A pune în imposibilitatea de a se mişca. ~ locului. 6) (obiecte, bilete etc.) A lăsa în rezervă. ~ un loc la parter. 7) pop. v. A REŢINE. 8) (persoane) v. A ÎNTREŢINE. ♢ ~ (toată) casa a suporta cheltuielile necesare pentru întreţinerea gospodăriei şi a familiei. 9) pop. (despre bărbaţi) A avea ca soţie. 10) pop. (mărfuri) A avea în vânzare. 11) (urmat de o propoziţie complementară cu conjunctivul) A dori în mod deosebit. Ţin să vă comunic. II (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de comunicare a unei poziţii a corpului sau a părţilor lui) ~ mâna ridicată. ♢ ~ nasul sus a fi înfumurat, îngâmfat. ~ capul (sau fruntea) sus a se purta cu demnitate. 2) (sugerează ideea de trăire a unor stări temporare) Frica l-a ţinut un moment. 3) (sugerează ideea de înfrânare a unor porniri interne) ~ bucuria ascunsă. ♢ A-şi ~ gura a nu spune nimic; a tăcea. A-şi ~ răsuflarea a nu respira. 4) (sugerează ideea de perpetuare a unei stări de lucruri) ~ cărţile în ordine. ♢ ~ minte a nu uita. 5) (sugerează ideea de neabatere de la ceva) ~ calea spre oraş. ♢ A (o) ~ numai (sau tot) o fugă a alerga fără întrerupere. ~ legea a respecta legea. 6) (sugerează ideea de administrare) ~ un hotel. ♢ ~ registrele a face operaţii necesare în registre. ~ socotelile a înregistra toate cheltuielile şi veniturile. 7) (sugerează ideea de posesiune) ~ un cal. 8) (sugerează ideea de stăpânire temporară) ~ o cetate. 9) (sugerează ideea de folosire a serviciilor cuiva) ~ o guvernantă. 10) (sugerează ideea de consumare a unor valori materiale sau morale) Rochia o ~ o sută de lei. III. (în îmbinări substantivale ce redau sensul verbului de acelaşi radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic): ~ o conversaţie a conversa. ~ o cuvântare (sau un discurs) a cuvânta. ~ un pariu a paria. ~ partea cuiva a părtini. ~ sărbătoare a sărbători. ~ post a posti. 2. intranz. 1) A fi suficient de rezistent. Casa de piatră ţine mult. 2) A fi în dependenţă (de ceva). Ţine de alt compartiment. 3) A fi ataşat sufleteşte. Ţine la fraţi şi surori. 4) A avea o anumită durată; a dura; a continua; a se prelungi. Viscolul ţine de două nopţi. ♢ A-i ~ cuiva de urât a distra pe cineva (ca să-i treacă mai uşor timpul). 5) A ocupa un anumit spaţiu; a se întinde. Cât ţine câmpia. /<lat. tenere

A SE ŢÍNE mă ţin intranz. I. 1) A sta prins (de ceva sau de cineva). ~ de copac. 2) A avea stabilitate; a nu cădea. Casa se mai ~. 3) A merge mereu în imediată apropiere (a cuiva sau a ceva). ~ de tată-său. 4) A nu se îndepărta (de ceva) conformându-se. ~ de lege. II. (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de îndeletnicire) ~ de muncă. ♢ ~ de ale sale a continua să procedeze în felul său. ~ de casă a duce o viaţă casnică; a nu fi uşernic. ~ la distanţă a) a merge la o oarecare depărtare după cineva sau după ceva; b) a fi puţin sociabil. 2) (sugerează ideea de dăinuire a însuşirii sau a împrejurării exprimate de cuvântul din îmbinare) ~ mândru. ♢ A nu se mai putea ~ pe picioare a) a fi cuprins de o mare slăbiciune fizică; b) a fi beat. /<lat. tenere

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

ŢÍNE interj. v. poftim!

ŢÍNE vb. 1. a avea, a purta. (~ în mână un buchet de flori.) 2. a purta. (O ~ de talie.) 3. v. imobiliza. 4. v. agăţa. 5. a purta, a sprijini, a susţine. (Vom merge cât ne-or ~ picioarele.) 6. v. aparţine. 7. v. rezista. 8. v. păstra. 9. a (o) duce, a rezista. (O haină care ~ la tăvăleală.) 10. v. rezista. 11. a ajunge. (Alimentele ne vor ~ două luni.) 12. v. păstra. 13. a opri, a păstra, a rezerva. (I-a ~ loc la rând.) 14. v. dura. 15. v. dura. 16. a continua, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Petrecerea a ~ până a doua zi.) 17. a se întinde, a se lungi, a se prelungi. (Şirul ~ până departe.) 18. v. lua. 19. a sta. (~-te drept!) 20. v. respecta. 21. v. respecta. 22. v. aniversa. 23. v. trăi. 24. v. întreţine. 25. v. pronunţa. 26. v. durea.

ŢÍNE vb. v. apăra, considera, crede, închipui, socoti, vedea.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.027s