Cuvinte care rimează cu țineai; rime cu țineai
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "țineai":

Sus

Rime de gradul 1:

susțineai sprijineai obțineai mențineai îndeplineai conțineai aparțineai rețineai întrețineai dețineai defineai ațineai mărgineai împlineai încetineai abțineai fineai rugineai părtineai suplineai plineai complineai
Sus

Rime de gradul 2:

veneai uneai supuneai spuneai româneai rămâneai puneai proveneai propuneai presupuneai porneai opuneai omeneai mâneai întâlneai impuneai expuneai domneai dispuneai deveneai depuneai compuneai stăpâneai reveneai reuneai interveneai hrăneai descompuneai băneai apuneai transpuneai suprapuneai stârneai scormoneai răneai bombăneai așterneai trăncăneai preveneai pomeneai odihneai moșteneai mâhneai izbucneai întruneai înlesneai goneai dojeneai ciocneai cerneai ademeneai țâșneai scorneai plesneai meneai jigneai izgoneai înțepeneai înnebuneai indispuneai cumpăneai conveneai ciocăneai zvâcneai zdrăngăneai zăngăneai trăsneai țigăneai țicneai stânjeneai repuneai râvneai pocneai parveneai osteneai nebuneai minciuneai îndrăzneai încremeneai dușmăneai ciobăneai bodogăneai trosneai țăcăneai răpuneai răcneai prigoneai înzdrăveneai îmbătrâneai discerneai căzneai troieneai predispuneai pironeai interpuneai îngălbeneai foșneai clămpăneai bufneai bălăbăneai surghiuneai rumeneai primeneai jugăneai înlemneai clănțăneai cătrăneai bocăneai urneai struneai răstigneai prepuneai povârneai poticneai postpuneai juxtapuneai împăienjeneai croncăneai conteneai recompuneai păgâneai mocneai curteneai cătăneai antepuneai zdroncăneai scrâșneai
Sus

Rime de gradul 3:

ziceai vreai vorbeai vindeai vedeai urmăreai ungeai umpleai ucideai turceai treceai transmiteai trăgeai țeseai temeai sufereai strângeai străbăteai stabileai stăteai simțeai serveai scoteai săreai rupeai rodeai reproduceai repezeai refereai reduceai recunoșteai răspândeai puteai produceai priveai prindeai primeai potriveai plăceai pierdeai petreceai permiteai pătrundeai pățeai păreai opreai ofereai ocheai numeai nășteai mureai miroseai mințeai miceai mergeai măreai lungeai loveai lipseai introduceai întorceai întindeai înțelegeai întăreai însușeai însoțeai închideai începeai împărțeai ieșeai găseai fugeai frigeai foloseai făceai extrăgeai emiteai duceai dormeai distrugeai distingeai desfăceai descopereai deschideai deosebeai denumeai dădeai cuprindeai cunoșteai creșteai credeai creai corespundeai conduceai coceai cereai cădeai boleai beai băteai aveai auzeai atrăgeai atingeai ascundeai ardeai apăreai alegeai ajungeai aduceai admiteai acopereai abăteai zdrobeai zăpăceai vădeai trimiteai traduceai tindeai tăceai surprindeai supravegheai sugeai străluceai stingeai ștergeai sporeai spărgeai socoteai slăbeai sfârșeai ședeai scurgeai școleai scădeai sărbătoreai roșeai risipeai reușeai retrăgeai respingeai refăceai răsuceai răspundeai răscoleai râdeai rădeai pricepeai prevedeai pretindeai prelungeai pregăteai potoleai plăteai plângeai piereai percepeai păzeai pășteai parcurgeai părăseai nimiceai munceai lipeai linișteai iubeai învingeai întrerupeai întreprindeai întregeai întreceai înmulțeai îngrijeai includeai încăpeai încălzeai împodobeai împingeai greai găureai gândeai fierbeai fereai extindeai dovedeai doreai dispăreai difereai desprindeai despărțeai depindeai depășeai culegeai cucereai confereai comiteai combăteai coincideai coseai clădeai citeai cinsteai căsătoreai bucățeai boiereai înghițeai ascuțeai aprindeai aminteai absorbeai zoreai vopseai vesteai urecheai trezeai topeai tipăreai sustrăgeai storceai soseai sorbeai smulgeai slobozeai sileai sfințeai săvârșeai satisfăceai roteai rosteai restrângeai recurgeai răsăreai prosteai preziceai preoțeai prăpădeai povesteai pluteai plictiseai pedepseai păcăleai netezeai nenoroceai murdăreai mulțumeai lămureai izbeai iveai înveleai întocmeai întingeai interziceai îngrămădeai înfloreai înfigeai încredeai încingeai înăbușeai împleteai greșeai grăbeai găteai fericeai excludeai dobândeai deprindeai decideai decădeai corupeai convingeai constrângeai consimțeai concepeai cântăreai călugăreai călătoreai azvârleai amețeai amăgeai albeai adormeai adăposteai adânceai abureai zvârleai zgârceai zbăteai vrăjeai vegheai umileai uimeai turteai torceai suceai stropeai striveai străpungeai sminteai seduceai scobeai rostogoleai restabileai rătăceai răgeai răceai promiteai prevesteai prăjeai prăbușeai porunceai popeai pofteai păstoreai orbeai ocroteai obșteai oboseai nimereai nelinișteai necăjeai mulgeai mărunțeai mărturiseai lingeai lărgeai învârteai însuflețeai înrudeai înfrângeai induceai încrețeai împungeai îmbunătățeai îmbolnăveai îmbogățeai grijeai ghiceai frângeai flecăreai felureai dregeai domoleai dezbăteai destindeai desăvârșeai deduceai datoreai cruceai copleșeai contraziceai concurgeai compromiteai ceai căptușeai alungeai zugrăveai zbârleai zăreai zăceai unelteai tundeai tăbăceai sureai statorniceai șopteai snopeai slujeai slăveai sinucideai scuteai scotoceai sărăceai readuceai răzvrăteai răsfrângeai răpeai putrezeai puțeai presimțeai preamăreai prăvăleai poceai pălăvrăgeai ocoleai nemulțumeai negustoreai necinsteai năvăleai năuceai născoceai năpădeai mijloceai mânjeai lingușeai limpezeai izbuteai istoveai isprăveai învecheai întovărășeai însănătoșeai înroșeai îngrădeai îndrăgosteai împuterniceai împotriveai împărtășeai hoțeai hoinăreai gospodăreai goleai gemeai divideai dichiseai dezmințeai deslușeai descindeai deocheai cojeai cloceai ciupeai ciopleai chercheleai beleai batjocoreai bârfeai aureai asupreai alipeai zideai zbârceai zăboveai veștejeai urzeai umezeai trudeai tocmeai toceai ținteai stinghereai stâlceai sclipeai schimonoseai rotunjeai renășteai ramoleai propteai procreai pripeai prelingeai ponegreai piteai piperniceai pășeai pârleai păleai otrăveai omiteai ofileai nutreai nesocoteai negreai năpusteai momeai moleșeai luceai leneveai jumătățeai jeleai iuțeai iscodeai iroseai învrăjbeai înveseleai înjoseai îngrozeai asmuțeai îndreptățeai îndeletniceai încolăceai împerecheai îmboldeai fecioreai făleai despăgubeai descreșteai coteai copilăreai converteai clocoteai cleveteai clăteai cicăleai cerșeai călăuzeai călăreai bulgăreai buimăceai boceai băiețeai ațipeai argăseai amănunțeai agoniseai afuriseai adevereai acreai zvârcoleai zâmbeai zădărniceai urseai trânteai șterpeleai stăvileai stârpeai sfrijeai scrânteai schilodeai robeai revedeai remiteai regăseai răzbeai răzbăteai răsteai răreai purcedeai proslăveai proroceai prășeai pisiceai pileai pescăreai perverteai pângăreai pândeai ostășeai oglindeai nemțeai moșeai molipseai meșteșugăreai mândreai măguleai lățeai jumuleai ispiteai ispășeai învesteai înnegreai încolțeai împuțeai hodorogeai haiduceai fuduleai franțuzeai făureai economiseai descoseai dăscăleai contrafăceai compătimeai compăreai chirceai cârpeai cărămizeai caliceai căleai bolboroseai bătătoreai bărbiereai aspreai amorțeai albăstreai zbiceai zămisleai voiniceai urgiseai umbreai travesteai trândăveai tiveai țărmureai tâmpeai tălmăceai tâlhăreai șușoteai spovedeai șmechereai sluțeai scârbeai sădeai resimțeai recreai răzlețeai răsplăteai răcoreai poposeai pătimeai oșteai osândeai opăreai neîngrijeai mugeai mototoleai mocoșeai mijeai măcelăreai iscuseai iscăleai investeai întrevedeai întipăreai întețeai înrăutățeai îndulceai îndârjeai încâlceai împietreai îmblânzeai hărăzeai grozăveai grămădeai glumeai forfoteai fandoseai erupeai doseai dogoreai dezvinovățeai dezveleai dezlipeai dezamăgeai deserveai cotropeai convorbeai contopeai conchideai clipeai ciuguleai ciufuleai ciripeai căciuleai burdușeai bălăceai aținteai absolveai zdreleai vâsleai tresăreai ticseai terfeleai tăvăleai supranumeai subînțelegeai stupeai stropșeai sorteai smuceai smereai scrobeai scorojeai scânceai pustniceai pungeai pungășeai pripășeai prăseai potopeai potcoveai ponoseai podeai piroteai peticeai pețeai păgubeai oropseai nedumereai nedreptățeai năzăreai muiereai migăleai meștereai juleai jertfeai izbăveai învinovățeai întrezăreai înmărmureai înfofoleai înăcreai îmbulzeai hirotoniseai haleai fugăreai domesticeai distrăgeai deplângeai defereai dărăceai cuibăreai corceai convergeai consfințeai codeai clipoceai chiteai brânceai boțeai boscorodeai bleojdeai bălmăjeai aeriseai prizăreai zbugheai zborșeai văicăreai tușeai tuleai teșeai surâdeai sumeteai știrbeai speteai spălăceai slugăreai sfredeleai scopeai sclifoseai reculegeai răvășeai răscoceai profețeai privegheai pritoceai porecleai popreai pleoșteai picoteai pătureai păducheai oțeleai oploșeai nefericeai năluceai jigăreai irupeai înverzeai întrepătrundeai înrobeai îndobitoceai închirceai încărunțeai înăspreai împotmoleai îmbrobodeai îmbrânceai huleai hăuleai garniseai gângăveai fasoleai displăceai dezrobeai dezmeticeai deziceai desfrunzeai desfideai descotoroseai demiteai cumințeai contrăgeai ciopârțeai chiverniseai cerșetoreai butuceai bușeai blagosloveai bătuceai aserveai amuțeai aboleai zeflemiseai zburătăceai zahariseai vrăjmășeai urâțeai uceniceai toropeai subîmpărțeai sihăstreai semețeai scumpeai reîncepeai răsădeai rânjeai răgușeai propășeai prisoseai pribegeai preaslăveai posteai pliveai pârjoleai opinteai nădușeai năbușeai morfoleai mazileai logodeai lâncezeai istoriseai înzăpezeai învălătuceai înstăreai înfrățeai înălbeai împleticeai împătureai împădureai ghionteai gârboveai feteai dubeai despădureai cotcodăceai cositoreai cocoloșeai cocoleai clinteai clăbuceai cârteai căprioreai brodeai bolteai blegeai aromeai accedeai zoleai zgribuleai zgândăreai zălogeai veseleai tânjeai strujeai strecheai șopoteai solveai silabiseai școlăreai
Sus

Definiții din DEX:

ȚÍNE, țin, vb. III. I. Tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în brațe etc.) și a nu lăsa să scape. ◊ Expr. A-i ține (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naș cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieții cu o lumânare aprinsă în mână (după un vechi obicei creștin). A-i ține (cuiva) cununa = a fi naș (cuiva) la cununie. A ține frânele țării (sau împărăției etc.) = a conduce, a stăpâni, a guverna o țară etc. A ține pe cineva (sau ceva) în mână = a avea pe cineva (sau ceva) în puterea sa, a dispune de cineva (sau de ceva) după bunul plac; a avea pe cineva (sau ceva) la mână. A ține ursita (sau soarta) cuiva (în mână) = a fi stăpân pe viața cuiva și a dispune de ea după bunul său plac. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”, „de după” sau „pe după”, arată partea de care se apucă) Ținem pe bunic de mână. (Refl. recipr.) Mergeau ținându-se de mână. ◊ Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”, arată partea sau capătul de care e apucat un obiect sau chiar obiectul însuși) Ține de nuia. ♦ (La imper.) Ia! primește! ♦ (Determinat prin „în brațe” sau „îmbrățișat”) A cuprinde pe cineva cu brațele în semn de dragoste, de prietenie; a îmbrățișa. ♦ (Determinat prin „în mână”) A mânui o armă, o unealtă, un instrument etc. ♦ (La volei, polo pe apă etc.; în expr.) A ține mingea = a opri mingea în mâini mai mult timp decât este regulamentar, înainte de a o pasa sau de a o trimite adversarului. 2. A susține un obiect greu (ridicat de la pământ) și a nu-l lăsa să cadă. 3. A sprijini pe cineva să nu cadă. ♦ Intranz. A nu lăsa ca ceva care atârnă sau plutește să cadă sau să se scufunde. 4. A cuprinde, a purta, p. ext. a suporta. ◊ Expr. A nu-l (mai) ține pe cineva pământul = a nu mai putea fi suportat din cauza răutății, fărădelegilor etc. A nu-l (mai) ține pe cineva locul = a nu mai putea de bucurie, de nerăbdare etc. A nu-l mai ține (pe cineva) pielea = a fi foarte fericit, foarte mândru. II. 1. Refl. A se prinde cu mâinile de ceva sau de cineva. ♦ A apăsa, a comprima o parte a corpului (pentru a-i încetini funcția, a potoli o senzație dureroasă etc.). ♦ A se menține într-un loc, a nu se prăbuși, a nu cădea de undeva. Se ține tare în șa. 2. Refl. A fi prins sau fixat ușor de ceva, a fi legat prea slab de ceva. Se ținea numai într-un cui. ♦ Intranz. și refl. A fi bine fixat sau înțepenit undeva (și a nu se desface, a nu se desprinde, a nu ceda). Cuiul (se) ține bine. 3. Refl. (Cu determinări introduse prin prep. „de” sau „după”) A merge în urma cuiva, pășind cât mai aproape de el și a nu-l părăsi nici o clipă; p. ext. a fi mereu împreună cu cineva, a fi nelipsit de lângă cineva. ♦ A sta mereu în drumul, în preajma sau în urma cuiva, stăruind cu o rugăminte; a urmări pe cineva cu stăruințele sale, cu insistențele sale pentru a-i câștiga simpatia, dragostea. ♦ A se lua după cineva, a imita pe cineva, a lua ca exemplu, ca model pe cineva. 4. Refl. (Cu determinări modale) A urma unul după altul, a se înșirui. Automobilele se țineau lanț. 5. Refl. A se îndeletnici mult (sau numai) cu..., a se preocupa neîntrerupt (sau numai) de..., a nu se lăsa de... ◊ Expr. A se ține de ale sale = a-și vedea de treabă. 6. Intranz. și refl. A face parte integrantă dintr-un tot; (despre unelte) a face parte dintr-un sortiment, dintr-o garnitură etc. ♦ A face parte din bunurile cuiva, a aparține cuiva. 7. Intranz. A se referi la..., a fi în legătură cu..., a face parte din... ♦ A fi de datoria, de competența cuiva; a privi, a interesa pe cineva. 8. Intranz. A fi legat sufletește de ceva: p. ext. a avea pentru cineva o afecțiune puternică, a iubi pe cineva. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „cu”) A lua apărarea sau partea cuiva, a susține pe cineva, a fi de partea cuiva. 9. Intranz. (Urmat de un verb la conjunctiv) A dori mult ca ceva să se întâmple, să se facă sau să fie; a simți imboldul de a face ceva. III. 1. Tranz. A face ca trupul (sau o anumită parte a lui) să stea mai mult timp într-o anumită poziție sau atitudine. ◊ Expr. A ține nasul sus sau (refl.) a se ține cu nasul pe sus = a fi obraznic, încrezut, pretențios. A ține capul sus sau (refl.) a se ține cu capul pe sus = a fi mândru, orgolios. ♦ (Pop.) A se uita fix la cineva sau ceva. 2. Tranz. A face pe cineva sau ceva să stea un timp oarecare într-un anumit loc. ♦ Expr. A ține (pe cineva sau ceva) în evidență = a avea (pe cineva sau ceva) în vedere; a da o atenție deosebită. A ține (ceva) în suspensie = a nu se pronunța sau a nu se hotărî (asupra unui lucru). ♦ A da cuiva locuință, sălaș, cazare; a nu lăsa (pe cineva) să plece în altă parte. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „la” sau „în”) A sili, a forța pe cineva să stea într-un anumit loc. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la pastramă = a lăsa pe cineva să rabde de foame. ♦ A lipsi pe cineva de libertate, a-l face să stea închis, legat. 3. Tranz. A face ca cineva sau ceva să nu se poată mișca din loc (prinzându-l cu mâinile sau legându-l); a imobiliza. ◊ Expr. A ține pe cineva sub papuc (sau sub picior) = a stăpâni, a domina pe cineva. 4. Tranz. A face ca cineva sau ceva să stea sau să rămână un timp oarecare într-o anumită stare; a menține. 5. Tranz. (Cu determinările „pe loc” sau „în loc”) A opri pe cineva sau ceva din mersul său, făcându-l să rămână pe loc, a-l împiedica să-și urmeze drumul. ◊ Expr. A-i ține cuiva drumul (sau calea) = a) a opri pe cineva din drumul său, împiedicându-l să treacă înainte; a sta în calea cuiva; b) a pândi trecerea cuiva, a aștepta pe cineva în drum și a-l opri pentru a-i adresa o rugăminte; c) (pop.) a urmări pe cineva în mod insistent (pentru a-i câștiga bunăvoința, dragostea); a fi mereu în calea cuiva. A ține drumul (sau calea, drumurile) = a) a practica tâlhăria la drumul mare; b) a umbla fără rost, haimana. (Pop.) A-i ține cuiva drumul legat = a împiedica acțiunile cuiva, libertatea cuiva. A ține (pe cineva) de vorbă = a sta de vorbă cu cineva (nelăsându-l să-și vadă de lucru). 6. Tranz. A face pe cineva să aștepte. 7. Refl. (Rar) A sta mai mult timp într-un anumit loc. ◊ Expr. A se ține în rezervă (sau la o parte, la distanță) = a nu lua parte la ceva, a se abține de la ceva. A se ține sufletul în cineva = a fi viu, a trăi. ♦ (Pop.) A-și duce traiul, a viețui, a trăi (undeva). 8. Refl. A sta într-o anumită poziție, a lua sau a avea o anumită atitudine sau ținută. Se ținea drept. ◊ Expr. A nu se mai (putea) ține pe (sau în) picioare = a cădea (de osteneală, de somn, de boală etc.). 9. Refl. (Pop., determinat prin „mândru”, „mare”, „tare” sau un echivalent al acestora) A fi mândru, încrezut; a se mândri, a-și lua aere de superioritate, a face pe grozavul. 10. Tranz. A înfrâna, a stăpâni, a domina un sentiment, o pornire etc. Abia își ține lacrimile. (Refl.) (Urmat de un verb la conjunctiv în forma negativă) De-abia se ține să nu râdă. ◊ Expr. A-și ține firea = a-și păstra liniștea, calmul, cumpătul; a se stăpâni. ♦ (Urmat de un verb la conjunctiv sau de determinări introduse prin prep. „de”, „de la”) A opri pe cineva de la ceva, a împiedica pe cineva să facă ceva; a reține. IV. 1. Tranz. A păstra un lucru într-un anumit loc (pentru a-l pune la adăpost sau a-l avea la îndemână în caz de trebuință). ♦ A păstra mult timp un lucru pentru a se folosi de el în viitor. ♦ (Construit cu un complement în dativ sau introdus prin prep. „pentru”) A opri, a rezerva un lucru pentru cineva. ♦ A păstra un anumit timp un obiect primit de la cineva în acest scop. ♦ A opri ceva (ce nu-i aparține) la sine sau pentru sine; a reține pe nedrept. 2. Tranz. A nu lăsa ca ceva să dispară, să se distrugă, să se altereze etc.; a păstra neatins și neschimbat, a conserva. ◊ Expr. A ține legătura cu cineva = a rămâne în (strânsă) legătură cu cineva, a păstra legătura cu cineva. A ține cuiva (sau, reg., a ține pe cineva) mânie (sau pizmă, supărare, alean) = a purta cuiva ură, supărare etc., a rămâne mânios pe cineva mai mult timp, a nu ierta pe cineva. A ține taina (sau secretul) sau a ține (ceva) secret = a ascunde, a nu dezvălui, a nu da pe față, a nu destăinui un secret. A ține minte = a nu uita (ceva), a-și aminti de... ♦ A cruța, a nu distruge. ♦ (Pop.) A păstra cuiva dragoste, a nu părăsi pe cineva. 3. Tranz. A păstra o stare sau o calitate vreme mai îndelungată. ◊ Expr. A-i ține cuiva cald (sau, intranz., de cald) = a-i fi cuiva de folos, a-i prinde bine. (Intranz.) A-i ține (cuiva) de frig = a apăra de frig. A-i ține (cuiva) de foame (sau de sete) = a sătura (înlocuind altă hrană mai potrivită). A ține (cuiva) de urât = a sta împreună cu cineva vorbindu-i, distrându-l pentru a-i alunga singurătatea sau plictiseala. 4. Tranz. A urma mereu același drum (sau aceeași cale, aceeași direcție), a nu se abate din drum; a umbla într-un anumit loc; p. ext. a merge (sau a o lua) pe un anumit drum; (despre drumuri) a merge, a străbate, a trece printr-un loc. (Refl.) (Determinat prin „de drum”) Ține-te de drumul acesta până acasă. ◊ Expr. (înv.) A ține marea sau (intranz.) a ține spre plina mare = a naviga în larg. 5. Tranz. A respecta cu strictețe, a împlini întocmai; a păzi (o normă, o învoială, un angajament, o lege). ♦ A sărbători, a prăznui, a cinsti (o zi de sărbătoare). ◊ Expr. A ține zile pentru cineva = a posti ca să-i meargă cuiva bine, să i se împlinească o dorință. ♦ Refl. A persevera în..., a nu se îndepărta de..., a nu se abate de la..., a rămâne consecvent cu... ◊ Expr. (Intranz.) A ține la vorba sa = a rămâne nestrămutat într-o hotărâre, a nu reveni asupra celor spuse, a nu-și schimba hotărârea. 6. Refl. și intranz. (De obicei cu determinările „bine”, „tare”, „dârz”) A se menține în condiții bune, a nu se da bătut, a nu se lăsa înduplecat; a rezista. ◊ Expr. (Refl.) A se ține (sau, tranz., a ține pe cineva) treaz = a rămâne (sau a determina pe cineva să rămână) treaz, a nu (se) lăsa să fie prins de somn. (Refl.) A se ține gata = a sta pregătit (pentru a face ceva). (Refl.) Ține-te (sau te ține) bine sau (intranz.) ține bine! formulă de îndemn și de încurajare. (Refl.) Să se țină bine! formulă de amenințare. ♦ Intranz. A rezista la o încercare sau la o probă, a suporta ceva. Calul ține la galop. 7. Refl. și tranz. A se afla sau a face să se afle în deplină sănătate și putere. ◊ Expr. A (se) ține viu (sau în viață, cu zile etc.) = a (se) menține în viață; a trăi sau a face să trăiască. ♦ Refl. A se păstra, a se conserva. V. Tranz. 1. A ocupa, a avea (un loc). ◊ Expr. A ține loc de... = a face serviciul de..., a îndeplini funcția de..., a servi drept..., a fi întrebuințat ca... 2. A stăpâni (un loc). ♦ A apăra un loc de invazia dușmanului, a opri (cu armele) intrarea într-un loc. 3. A avea (pe cineva) în serviciul său. 4. A avea sub conducerea, direcția sau administrația sa; a fi însărcinat cu o funcție (și a o exercita). ◊ Expr. A ține casa (sau contabilitatea) = a fi casier (sau contabil). A ține socotelile = a fi însărcinat cu socoteala intrării și ieșirii banilor într-o întreprindere. 5. A poseda animale și a le crește (pentru folosul pe care-l dau). 6. A avea în posesiune o întreprindere; a avea în folosință pe timp limitat o proprietate; a deține (în calitate de chiriaș, de arendaș). 7. (Pop.) A avea de vânzare (o marfă în prăvălie). VI. Tranz. 1. A suporta toată cheltuiala necesară întreținerii unei case, unei gospodării etc. ◊ Expr. A ține casă (cu cineva) = a conviețui cu cineva (în calitate de soț și soție). A ține casă mare = a duce trai bogat, luxos. A ține casă (sau masă) deschisă = a primi bucuros și des mulți oaspeți. A-și ține rangul = a avea un fel de viață potrivit cu rangul pe care îl ocupă. ♦ A da cuiva cele necesare pentru a trăi (mai ales hrană); a întreține. ◊ Expr. A ține (pe cineva) la școală (sau la studii) = a trimite (pe cineva) la școală, suportând cheltuielile necesare. ♦ Tranz. și refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „cu”) A (se) hrăni. ◊ Expr. (Tranz.) A-și ține capul (sau viața, zilele, sufletul) cu... = a se hrăni, a trăi cu... ♦ Refl. A face față cheltuielilor necesare vieții; a se întreține, a trăi. 2. A purta cuiva de grijă, a avea grijă de cineva, a îngriji pe cineva. ◊ Expr. A ține pe cineva ca pe (sau în) palmă = a îngriji pe cineva cu cea mai mare dragoste, împlinindu-i-se toate dorințele. A ține bine = a păstra în stare bună, în ordine deplină, a întreține bine. 3. (Pop.) A fi căsătorit cu cineva. ♦ (Construit cu dat. pron.) A avea un amant. ♦ Refl. recipr. A avea cu cineva relații de dragoste (în afara căsătoriei), a trăi cu cineva (în concubinaj). VII. 1. Intranz. A dura, a dăinui. ♦ (Despre provizii) A ajunge (pentru un timp oarecare), a nu se termina (mai mult timp). 2. Tranz. (Despre boli sau dureri trupești) A nu mai slăbi pe cineva, a nu-l lăsa, a nu-i da pace. ♦ (Despre organe sau părți ale corpului) A produce dureri. 3. Intranz. A se întinde, a se prelungi (într-o direcție). VIII. Tranz. 1. (Exprimă, împreună cu determinarea sa, o acțiune sau o stare indicată de determinare, cu valoarea stilistică a unui prezent de durată) A face să dureze, să se manifeste. De bucurie ținu masa trei zile. ◊ Expr. A o ține numai (sau tot) o (sau într-o) fugă (ori o gură, un plâns etc.) sau a ține fuga (ori plânsul, gura etc.) întruna (sau totuna) = a o duce înainte fără întrerupere, fără a slăbi o clipă, fără a se opri (din fugă, din plâns etc.). A (o) ține înainte (sau întruna) că... = a susține cu tărie, cu insistență că... A (o) ține (tot)una (cu...) = a nu se opri (din...), a continua (să...). A ține pas cu vremea (sau pasul vremii) = a fi la modă, a fi în spiritul vremii, a nu rămâne în urmă. ♦ (Cu determinări introduse prin locuțiunile „tot în...” sau „numai în...”) A nu mai slăbi pe cineva cu... 2. (În loc. vb.; cu sensul dat de determinări) A ține o vorbire (sau un discurs, un cuvânt) = a vorbi, a cuvânta unui auditoriu. A ține judecată = a judeca. A ține sfat = a se sfătui, a delibera. A ține luptă (sau război, bătălie, foc) = a se lupta, a se război cu cineva. A ține strajă = a străjui, a sta de strajă. A ține locul cuiva = a înlocui pe cineva. IX. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) considera, a (se) socoti, a (se) crede. Te țineam mai tânăr! ◊ Expr. (Tranz.) A ține (pe cineva) de rău = a mustra, a dojeni, a certa, a ocărî (pe cineva). X. Tranz. (Pop.) A obliga la o cheltuială, a necesita o cheltuială, a costa. [Prez. ind. și: (reg.) țiu. – Var.: țineá vb. II] – Lat. tenem.

A ŢÍNE ţin 1. tranz. I. 1) (obiecte sau fiinţe) A apuca (cu mâna, cu dinţii etc.), nelăsând să cadă sau să scape. ~ în mână un buchet de flori. 2) (obiecte sau fiinţe care pot cădea) A face să nu cadă, servind drept suport. ♢ A (nu)-l ~ picioarele (pe cineva) a nu mai putea sta pe picioare; a fi foarte obosit. A (nu)-l ~ pământul (pe cineva) a (nu) trăi pe pământ. Nu-l mai ~ locul (pe cineva) se spune despre cineva, care nu-şi găseşte astâmpăr (de bucurie sau de nerăbdare). 3) (fiinţe) A face să rămână (într-un anumit loc sau într-o anumită situaţie). ♢ ~ sub cheie a face să stea încuiat. ~ sub strajă a ţine arestat. ~ la distanţă (pe cineva) a nu permite cuiva să devină familiar. ~ în gazdă a avea pe cineva în locuinţă ca chiriaş. 4) (obiecte) A păstra pentru a avea la îndemână. ♢ ~ la pastramă a face să îndure foame. 5) A pune în imposibilitatea de a se mişca. ~ locului. 6) (obiecte, bilete etc.) A lăsa în rezervă. ~ un loc la parter. 7) pop. v. A REŢINE. 8) (persoane) v. A ÎNTREŢINE. ♢ ~ (toată) casa a suporta cheltuielile necesare pentru întreţinerea gospodăriei şi a familiei. 9) pop. (despre bărbaţi) A avea ca soţie. 10) pop. (mărfuri) A avea în vânzare. 11) (urmat de o propoziţie complementară cu conjunctivul) A dori în mod deosebit. Ţin să vă comunic. II (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de comunicare a unei poziţii a corpului sau a părţilor lui) ~ mâna ridicată. ♢ ~ nasul sus a fi înfumurat, îngâmfat. ~ capul (sau fruntea) sus a se purta cu demnitate. 2) (sugerează ideea de trăire a unor stări temporare) Frica l-a ţinut un moment. 3) (sugerează ideea de înfrânare a unor porniri interne) ~ bucuria ascunsă. ♢ A-şi ~ gura a nu spune nimic; a tăcea. A-şi ~ răsuflarea a nu respira. 4) (sugerează ideea de perpetuare a unei stări de lucruri) ~ cărţile în ordine. ♢ ~ minte a nu uita. 5) (sugerează ideea de neabatere de la ceva) ~ calea spre oraş. ♢ A (o) ~ numai (sau tot) o fugă a alerga fără întrerupere. ~ legea a respecta legea. 6) (sugerează ideea de administrare) ~ un hotel. ♢ ~ registrele a face operaţii necesare în registre. ~ socotelile a înregistra toate cheltuielile şi veniturile. 7) (sugerează ideea de posesiune) ~ un cal. 8) (sugerează ideea de stăpânire temporară) ~ o cetate. 9) (sugerează ideea de folosire a serviciilor cuiva) ~ o guvernantă. 10) (sugerează ideea de consumare a unor valori materiale sau morale) Rochia o ~ o sută de lei. III. (în îmbinări substantivale ce redau sensul verbului de acelaşi radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic): ~ o conversaţie a conversa. ~ o cuvântare (sau un discurs) a cuvânta. ~ un pariu a paria. ~ partea cuiva a părtini. ~ sărbătoare a sărbători. ~ post a posti. 2. intranz. 1) A fi suficient de rezistent. Casa de piatră ţine mult. 2) A fi în dependenţă (de ceva). Ţine de alt compartiment. 3) A fi ataşat sufleteşte. Ţine la fraţi şi surori. 4) A avea o anumită durată; a dura; a continua; a se prelungi. Viscolul ţine de două nopţi. ♢ A-i ~ cuiva de urât a distra pe cineva (ca să-i treacă mai uşor timpul). 5) A ocupa un anumit spaţiu; a se întinde. Cât ţine câmpia. /<lat. tenere

A SE ŢÍNE mă ţin intranz. I. 1) A sta prins (de ceva sau de cineva). ~ de copac. 2) A avea stabilitate; a nu cădea. Casa se mai ~. 3) A merge mereu în imediată apropiere (a cuiva sau a ceva). ~ de tată-său. 4) A nu se îndepărta (de ceva) conformându-se. ~ de lege. II. (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de îndeletnicire) ~ de muncă. ♢ ~ de ale sale a continua să procedeze în felul său. ~ de casă a duce o viaţă casnică; a nu fi uşernic. ~ la distanţă a) a merge la o oarecare depărtare după cineva sau după ceva; b) a fi puţin sociabil. 2) (sugerează ideea de dăinuire a însuşirii sau a împrejurării exprimate de cuvântul din îmbinare) ~ mândru. ♢ A nu se mai putea ~ pe picioare a) a fi cuprins de o mare slăbiciune fizică; b) a fi beat. /<lat. tenere

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

ŢÍNE interj. v. poftim!

ŢÍNE vb. 1. a avea, a purta. (~ în mână un buchet de flori.) 2. a purta. (O ~ de talie.) 3. v. imobiliza. 4. v. agăţa. 5. a purta, a sprijini, a susţine. (Vom merge cât ne-or ~ picioarele.) 6. v. aparţine. 7. v. rezista. 8. v. păstra. 9. a (o) duce, a rezista. (O haină care ~ la tăvăleală.) 10. v. rezista. 11. a ajunge. (Alimentele ne vor ~ două luni.) 12. v. păstra. 13. a opri, a păstra, a rezerva. (I-a ~ loc la rând.) 14. v. dura. 15. v. dura. 16. a continua, a (se) întinde, a (se) lungi, a (se) prelungi. (Petrecerea a ~ până a doua zi.) 17. a se întinde, a se lungi, a se prelungi. (Şirul ~ până departe.) 18. v. lua. 19. a sta. (~-te drept!) 20. v. respecta. 21. v. respecta. 22. v. aniversa. 23. v. trăi. 24. v. întreţine. 25. v. pronunţa. 26. v. durea.

ŢÍNE vb. v. apăra, considera, crede, închipui, socoti, vedea.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.028s