Cuvinte care rimează cu înconjur; rime cu înconjur
Filtrează după: Gradul rimei   Număr de silabe   Parte de vorbire


Mergi la: definiții DEX și sinonime

Cuvinte care rimează cu "înconjur":

Sus

Rime de gradul 1:

conjur bonjur
Sus

Rime de gradul 2:

înjur
Sus

Rime de gradul 3:

jur împrejur abajur ajur abjur sperjur sejur dimprejur primprejur
Sus

Rime de gradul 4:

bucur dur aur asigur alătur singur graur înlătur tulbur sur pur sigur mur abur obscur procur mătur îndur nur vultur cutremur nesigur contur taur bur mercur mugur satur ungur cusur matur fur cur tur murmur șnur tezaur desigur ciur maur flutur țurțur bour tremur centaur chiabur laur prematur balaur augur învolbur impur azur trubadur faur femur scutur tambur samur susur presur zmeur prapur mahmur grangur condur pandur picur clarobscur bulgur huzur retur plaur calambur velur imatur silur dinozaur minotaur telur cangur topinambur gudur kieselgur zgrunțur îmbucur buhur ciuciur turbobur taftur cobur sabur zur încur brontozaur zurzur tandur ceambur extradur caciur mascur ogur pelur păliur semiobscur hipocentaur cenur cătur liur oxiur branhiozaur plesiozaur ceamur ghiaur imprimatur bucentaur ihtiozaur stegozaur deleatur mezozaur pagur prour mazur muhur căciur microdur faurmaur permendur magnadur vur
Sus

Definiții din DEX:

ÎNCÓNJUR, (rar) înconjururi, s. n. Ocol, ocolire. ◊ Loc. adv. Fără înconjur = fără nici o ezitare, fără subterfugii, deschis, direct, pe față; de-a dreptul. Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect. [Acc. și; inconjúr. – Var.: încúnjur s. n.] – Din înconjura (derivat regresiv).

ÎNCONJURÁ, încónjur, vb. I. Tranz. 1. A face ocolul unui lucru; al unui loc. ♦ A fi așezat, a sta de jur împrejurul (unei ființe sau al unui lucru); a încercui. ♦ A încercui cu forțe armate; a împresura, a asedia. ♦ Refl. A aduna în jurul său, a trăi în societate în tovărășia cuiva. 2. A împrejmui cu gard. ♦ A cuprinde într-un cerc, a trasa o linie împrejur, a încercui. 3. A merge spre o țintă pe un traseu ocolit. [Prez. ind. și; înconjór. – Var.: încunjurá vb. I] – În + conjura (înv. „a înconjura” < lat.).

ÎNCÓNJUR ~uri n. Mişcare în jurul unui punct sau al unui loc; ocol. ~ul pământului. ♢ Fără ~ direct; pe faţă; pe de-a dreptul. /v. a înconjura

A ÎNCONJURÁ încónjur 1. tranz. 1) A ocoli de jur împrejur. ~ Pământul. 2) A cuprinde de jur împrejur (ca într-un cerc); a încercui; a împrejmui; a împresura. Munţii înconjoară câmpia. 2. intranz. 1) A trăi în anturajul cuiva. A fi ~t de prieteni. 2) A face un ocol; a merge pe un drum mai lung. Ai ~t mult până la mine? 3) fig. rar A vorbi pe ocolite; a nu spune pe de-a dreptul. [Şi înconjor] /în + înv. a conjura

» mai multe definiții (dictionarroman.ro)
Sus

Sinonime:

ÎNCÓNJUR s. 1. v. ocol. 2. v. tur.

ÎNCONJURÁ vb. 1. v. ocoli. 2. v. ocoli. 3. v. împrejmui. 4. v. încercui. 5. v. asedia. 6. a împresura, a încercui, (fig.) a încinge. (Munţii ~ câmpia.) 7. a chenărui, a împrejmui, a încadra, a mărgini, (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumină poiana.)

ÎNCONJURÁ vb. v. cruţa, menaja.

» mai multe sinonime (dictionardesinonime.ro)
Sus

Cuvinte vecine:

0.010s